Meserii uitate[ep02]: Geta remaieuza, sau cum ajungi să iei calea Bosforului atunci când meseria nu mai e brățară de nylon

de Academia Cațavencu , 10 martie 2016
Meserii uitate[ep02]: Geta remaieuza, sau cum ajungi să iei calea Bosforului atunci când meseria nu mai e brățară de nylon

„Maşina de remaiat Simaco, Anglia, acționare la pedala ,suport și dispozitiv cu ac.
Pentru decor sau colecție personala. Preț 100 de euro. Unic în oraș!” Anunțul e scris de mână, cu pixul, pe un carton de prăjituri întors pe dos. Sub scris se mai văd încă urmele prăjiturilor, cum au stat… E agăţat de o uşă de fier, lîngă piaţa din Lehliu.

Iar povestea lui ne-o spune nea Nae, care taraba în faţa uşii şi cheia, dacă cîneva e interesat să vadă maşina: „Lehliu a fost unul dintre ultimele oraşe făcute de comunişti, înainte de 89. Atunci avea vreo 10.000 de suflete… Şi tot atunci a  venit şi Geta, cu maşina ei de remaiat ciorapi. Geta era tînără atunci, nu împlinise 30 de ani. Dar era divorțată, nu putea să trăiască cu salariul de la comuniști. Şi mai era şi provenită, n-avea şi ea, vorba aia,  un prost la ţară să-i crească o găină, să-i dea o bucată de brînză...

Şi-atuncea, după servici, că era tehnician la CFR, închiriase cămăruța asta de la Cooperativa Munca şi Producția şi remaia ciorapi. Venea seara, pe la 5.00 şi stătea pînă tîrziu, după miezul nopţii, dacă avea comenzi… Veneau la ea cucoanele ştabilor din oraş, că erau mulţi, nu ca acuma, doar administraţie… Se muncea, domnule,

În Lehliu, înainte de Revoluţie era dever mare, nu ace, brice şi carice, ca acuma… Erau ştabi mulţi şi toţi veneau cu nevestele…Și Geta mea venea, punea cracul ciorapului pe ciupercă, avea una din lemn de nuc, mai veche decît maşina, găsea firul dus… şi în 10 minute lua dama ciorapul ca nou. Învăţase meserie de la gazda ei de la Bucureşti, cînd cu şcoala şi i-a prins bine. Uneori stăteau câte 10-12 muieri în faţa uşii, că înăuntru era mic, n-aveai loc să te învârti, uită-te şi mata pe geam…

Şi peste drum era cârciuma… La Doi Plămîni, aşa îi zicea, că mulţi îşi scuipase sufletul din ei de-atâta fumat! Şi era vară şi noi, beţivii, ne uitam la dame cum aştepta să-şi ia ciorapii. Şi ne uitam şi la Geta că era muiere singură şi cînd punea cracul de la ciorap pe ciuperca aia, ni se urca berea la cap şi nu te mai înțelegeai cu noi. Mi-aduc aminte că într-o vară a primit bilet la băi, la Govora, şi a plecat două săptămâni… Trebuia să stea trei, dar a făcut nevasta secretarului de partid gălăgie că ea tre' să stea la defilare de 23 august şi Geta nu. Şi au sunat la Govora, au găsit-o şi au adus-o ramburs, să remaieze ciorapii ăleia!

După Revoluţie, Geta a mai stat vreo doi ani… Nu mai mergea treaba cu ciorapii, la muncă avea probleme că o alerga un libidinos de la personal, cu nevastă şi copii acasă. Într-o seară şi-a luat seama… A intrat la mine cu un carton de prăjituri pentru fii-mea, că i-a fost dragă fata mea şi mi-a zis:

-Nea Nae, eu nu mai stau aici. Plec în Turcia!

Atunci am rîs, dar în două zile a plecat. Şi înainte să plece, a scris anunţul ăsta de-l vedeţi în geam. E acolo de 24 de ani. Şi tot de-atuncea n-a mai deschis nimeni ușa. Acuma, şi dac-ar mai veni cineva, tot n-aş da-o. Dar nici nu dau jos anunţul, că-mi aduce aminte de ea.”

Citește și:

Meserii uitate[ep01]: Dumnezeul de la Magazie

Meserii uitate[ep03]: Povestea zeţarului Scaloi

Meserii uitate[ep04]: Profesorul de merceologie

Comentarii

+