Dragi juniori,
Am vorbit în edițiile trecute despre băieții de la IT și despre departamentul de resurse umane, a sosit vremea și fetelor de la call-center. O categorie foarte oropsită de lucrători comerciali din punctul meu de vedere. Ele trebuie să suporte ce face prost absolut toată compania. Ele sunt ca încălzirea globală, de vină pentru tot ce se întâmplă.
O fișă de post standard pentru angajata de la call-center cuprinde specificații precum fire comunicativă, entuziasmată, cu o capacitate de asimilare rapidă de informații noi, voce plăcută și rezistență la stres.
Eh, din toate acestea, doar una este absolut vitală: rezistența la stres. De fapt, mai bine, haideți să facem o fișă realistă de post pentru aceste biete angajate:
– Nervi de fier
– Un medic de familie dispus să prescrie lunar Distonocalm, Extraveral și Ibuprofen.
– Cel puțin un an de ore de canto pentru a putea striga mai tare decât clientul nemulțumit.
– Stimă de sine scăzută
– Experiență în lucrul cu soacre sau alte femei la menopauză
– Vezică puternică
Ziua unei angajate din departamentul de Relații Clienți este ca un episod din Fort Boyard, dacă mai țineți minte serialul. Vine zâmbitoare la birou, dis-de-dimineață. Și-a băut deja cafeaua, și-a lăsat copilul la grădi, își salută vivace colegele de muncă de pe tura de noapte care par scoase din filmul The Ring și se așează la birou. Își montează căștile, își aranjează puțin cămașa, se face comodă în scaun și deschide linia. Începând de aici, următoarele ei opt ore sunt ca un meci de tenis între Vanessa Williams și un zid, ea fiind, săraca, zidul. Are și un carnețel unde uneori notează cele mai creative sudălmi primite de la clienți și plănuiește să deschidă o linie de tricouri cu mesaje de Customer Service într-o zi.
La ora 13.40, în loc de pauză de prânz își bea primul ceai de tei cu un praf de magneziu pentru a calma atacul de panică produs de ultimul client care a amenințat-o că dacă nu se remediază problema îl va deshuma pe Tepeș doar ca să fie și el de față când o va trage în țeapă cu un stâlp de iluminat. La ora 15.00 are deja nitroglicerină sub limbă, iar la ora 16.00 nu mai ascultă de mult ce se strigă în telefon, pentru că doar numără de la 1.000 înapoi ca să treacă timpul mai repede până la terminarea programului.
Gata! Este ora 17.00. După o zi în care a explicat de 400 de ori că hainele se pot returna doar dacă nici un copil nu a vomitat pe ele, chiar dacă nu a fost cu intenție, după ce a explicat că ei nu au fabrici în India și nu exploatează minori acolo, după ce a încercat să explice unei doamne peste 100 de kilograme că S vine de la Slim nu de la Slănină și nu poate să returneze o rochie cumpărată online dacă a pocnit pe un crac, se pregătește să plece acasă.
În drum spre ieșire, șeful o oprește și o întreabă: de ce avem, măi, Andreio, dacă nu te miști mai cu talent să știi că nu te văd bine. Acuși vine revoluția tehnologică și te înlocuim cu o Ioana 3.0 programată pe calculator. Mai cu viață. Mai cu energie.
Acestea fiind spuse, dragii mei juniori, ne întâlnim în ediția viitoare.
Prof. Dr. Mioara Corporătescu
