Panglicarul nu mai taie panglici

de Spartakus , 05 octombrie 2013
coperta base vs ponta ptr vizualizare

Ahtiat după vizite de lucru, inaugurări la ţol festiv, paranghelii cu taraf, folcloriste de ocazie şi tradiţionala pâine şi sare, mai ceva ca Pingelică, ruda lui oltenească, premierul Victor Ponta n-a pierdut niciun prilej, în ultimele luni, de a arăta lumii că e ubicuu, când de fapt el e pretutindeni şi nicăieri.

A inaugurat autostrăzi pe care intri, dar nu mai poţi să ieşi, a vizitat şantiere de metrou prin care degeaba sapă minunea aia tehnologică numită „Sfânta Varvara”, că de circulat n-o să circule vreo garnitură nici la Sfântu’ Aşteaptă, a coborât chiar într-un muzeu botezat „mină”, ca să discute nişte localnici botezaţi „mineri”.

Ieri, neobositul Ponta a vizitat o staţie de energie electrică din Prahova, unde se strânsese lumea ca la urs, dar a plecat înainte de a face gestul pe care el îl iubeşte cel mai mult: tăiatul panglicii. În mod inexplicabil pentru pulimea prezentă şi pentru grangurii locali, fericiţi că le trece pragul ditamai personalitatea multiplă, Ponta a făcut stânga-mprejur, strigând, peste umăr, pe când se urca în maşină: „Hai, că mai avem şi alte lucruri de făcut”. Foarfecele noi-nouţe şi panglicile tricolore care abia aşteptau să pună ditamai premierul mânuţa lui talentată pe ele au rămas neatinse. Panglicarul plecase…

Într-adevăr, mai avea multă treabă de făcut. Nu, nu să guverneze, cum greşit ar putea crede unii, ci să inaugureze o cramă la Budureasa şi pe urmă să asiste la un meci de baschet, unde juca echipa amicului Ghiţă. Dacă ziua ar fi durat mai mult, probabil că neobositul Ponta şi-ar mai fi găsit vreme să mai bifeze câteva evenimente. Că doar cine ştie dacă se mai întâlneşte vreodată cu traiul ăsta pe vătrai, de stat tot într-o vizită, când uite cum se unesc duşmanii contra lui. Şi pentru ce? Pentru că a luat apărarea unui coleg de guvernare, domnul Dragnea?

De fapt, dacă am reuşi să ne strecurăm puţin în creieraşul bipolar al premierului am afla poate, surprinşi, că Ponta n-ar fi vrut să ia apărarea nimănui. Machiavelic precum Principele, deşi el nu-i decât un prinţişor răzgâiat, Viorel e suficient de parşivel ca să-şi dea seama că puterea lui personală creşte cu fiecare cap tăiat din USL. A picat Năstase? Ponta a devenit mai important.

A picat Voiculescu? Mai bine, n-o să mai aibă cine-l şantaja cu Antenele. Pică Dragnea? Excelent: n-o să-i mai simtă nici răsuflarea, nici mustaţa aia enervantă înţepându-l în ceafă. Dragnea era, poate, omul, a cărui cădere o dorea cel mai mult Ponta, cum bine s-a zis: bate-voi păstorul şi se va risipi turma de baroni locali. Doar că Dragnea nu-i prost deloc. Dragnea ştie că, dacă el strănută-n Teleorman, Ponta ia imediat răceala, la Bucureşti.

Şi mai ştie că, la un simplu telefon pe firul scurt, pesedeii trimişi de morţi în Parlament, îl vor trânti la vot pe premier cât ai spune „moţiune de cenzură”. Aşa că nu i-a fost greu să-i forţeze mâna lui Ponta, punându-l să-l demită pe procurorul care l-ar fi băgat la puşcărie. În războiul asta, bietul Ponta e doar o victimă colaterală, cu o mulţime de inamici – Băsescu, Antonescu, Iliescu, Voiculescu, Dragnea şi niciun prieten. Mai mult, demiţându-l pe procurorul Papici, premierul a pierdut şi ocazia de a se mai împrieteni cu americanii. Aşa că adio Obama, adio vizită la Casa Albă, adio – vai! – Disneyland…

Exclusiv online

Loading...

Comentarii

+