Am auzit oameni spunând că tentativa de sinucidere a lui Adrian Năstase n-a fost decât o producție de proastă calitate, jenantă, un film low-budget (buget redus – pentru ăia care au picat bacul la engleză).
Țin să-i contrazic pe respectivii comentatori. Singurul lucru low-budget din toată povestea asta am fost noi, cei care am asistat la tot circul ăsta ieftin. Păi, fraților, numai fularul ăla, de la Burberry, costă vreo 350 de euroi! Să trecem însă peste valoarea producției. Mai abracadabrant este faptul că, după episodul ăsta, Năstase a fost transformat într-un martir, o victimă a regimului politic. Și aici, le propun șaormiștilor să ia o pauză de la usturoi și să le
explicăm împreună ce înseamnă să fii martir. Martirul este o persoană persecutată pentru credințele sale, politice, sociale, religioase, sportive ș.a.m.d. Ei bine, Adrian Năstase pentru ce luptă? Credința în hoție, crimă
organizată, furăciune, baroni locali? Haideți, vă rog, să nu mai îngroșăm rândurile proștilor din țara asta, că și-așa sunt pe cale să dea pe de lături. Ceea ce n-ar fi un lucru rău dacă s-ar scurge de tot pe la alții, să mai scăpăm de ei.
Vreți exemple de martiri, victime ale regimurilor politice? Păi hai să ne uităm puțin la Nelson Mandela, care a fost persecutat de regimul de apartheid şi care, după ce a ieșit din pușcărie și a ajuns președinte, nu a recurs la condamnarea minorității albe, ci a încercat, din răsputeri, o reconciliere. Continuând pe același fus orar, ajungem și mai aproape de noi. Corneliu Coposu, printre mulți alții, care a făcut 17 ani de pușcărie infernală în gulagul comunist, unde a îndurat bătăi crunte și munci silnice dure la canal și alte șantiere care au adus glorie patriei-mumă. Coposu, care a ieșit din închisoare mai demn decât toți măscăricii de teapa lui Năstase la un loc. Aşa că vrei să faci un gest de demnitate? Te împuști, tată, direct, fără martori și fără circ. Altfel, chiar dacă îți iei viața ca un samurai, martir
și victimă tot nu te numeşti.