A mai venit un Bacalaureat şi n-a fost, din nou, decât o copie. Elevii din clasa minoritară a celor neînvăţaţi cu selfiurile pe Facebook şi-au văzut de treabă: au primit note mari şi dispreţul loazelor cărate de părinţi cu BMW-ul ca să facă ceva mişto de tocilarul Eminescu. Tot ei, cei puţini, se vor duce la Olimpiade şi vor câştiga premii, de care noi vom fi mândri că suntem români. Vor fi şi ei mândri, de vizele pentru SUA câştigate odată cu premiile. Asta pentru că, inteligenţi fiind, vor refuza integrarea în lotul naţional, unde miticii, piţurcii şi vangheliştii care este vor dirigui etern trebile noastre obşteşti. În cercetarea românească te bagi azi doar dacă n-ai găsit un post liber la şaormărie şi ai pe cineva acasă dispus să-ţi plătească întreţinerea.
Dacă ai tupeu, lipsă de respect şi o excelentă părere despre tine (ca un adevărat român) poţi intra în politică; aici, după frecatul multor clanţe şi bastoane senioriale poţi ajunge într-o zi, cine ştie, să fii şi tu Dan Şova. Sau chiar mult mai mult, dar pentru asta îţi trebuie, într-adevăr, mult mai mult, mai ales în cazul nefericit când nu ai sexul şi picioarele potrivite. Voci din sistem cer introducerea urgentă a "bacalaureatului profesional" – denumirea upgradată a "diplomei" de acces în demodatele şcoli profesionale. Numai că, atunci când pe piaţa muncii singura abundentă e oferta pentru "agenţi de pază" (titulatura actuală a comunistelor "piei roşii"), unica soluţie e tot o Revoluţie. Nu la noi, în economia altora, să aibă naibii din nou mare nevoie de culegători veniţi de pe plantaţia nerentabilă Românika. Deocamdată, să ne amuzăm cu perlele domnului Goe contemporan; undeva, el zice că "două motive literare" are scriitorul: "e talentat şi n-are servici, aşa că scrie şi vinde romanele". Domnu' Goe, nemuritorule, ai cumpărat tu vreunul de le ştii ca un om mare?
