Dorința nebună de accesări și rating îi face pe unii colegi din presă – și nu doar pe cei care lucrează la tabloide, pentru cititorii de poze, ci și pe cei de la ziare sau posturi cu ștaif – , să uite că principala îndatorire a jurnalistului este să întrebe înainte să tragă. Bunăoară, ProTV, Hotnews, Realitatea și alte surse de informare în mă-sa – că în masă nu se poate spune că sunt – s-au grăbit ieri să vorbească despre ”abuzurile șocante” care ar fi fost comise de un profesor de la liceul bucureștean Tudor Vianu. Aici, un elev ar fi fost obligat să se târască în genunchi până la catedră pentru ca profesorul să-i mărească nota cu un punct. Reclamanta – sau reclamagioaica, dacă vreți, era mămica ambetată a unei june care învață la celebrul liceu și care a umblat cu jalba în proțap prin presă, să reclame ”groaznica oroare”. Imediat, spusele reclamantei au fost întărite chiar de un profesor, la rândul lui extrem de indignat de cele întâmplate.
Și de aici, mii de comentarii furioase, ura întregului popor muncitor canalizată spre ”nenorociții de profesori”, tone de înjurături pentru ”dascălul fără inimă”, care acum are, probabil, carne în frigider până la Crăciun și, inclusiv, o anchetă care se va declanșa la Ministerul Educației.
Din fericire, la noi nu există pedeapsa cu moartea, ca la chinezi sau nord-coreeni, fiindcă, la atâta indignare, domnul profesor – Severius pre prenumele lui, deci clar predestinare, domnule, să fie zbir! – ar fi fost până acum deja executat, iar glonțul i l-ar fi plătit familia, nu bugetul liceului. Doar că, dacă ar fi avut răbdarea și curiozitatea să verifice cazul, domnii din presă și-ar fi dat seama că sunt luați de proști și că au mușcat din momeală ca niște guvizi. Adevărul e în altă parte, nici măcar la mijloc. Dacă ar fi scotocit mai bine, domnii ziariști ar fi aflat că doamna reclamantă Luminița Macsim este directoare la o celebră instituție de învățământ particulară din Pipera, unde taxa de școlarizare este de doar 650 de euroi. Pe lună, nu pe Marte, adică vreo 6500 de euroi pe tot anul școlar. Mai mult, că domnul reclamant, profesorul Marcel Bartic, predă și dânsul, vai, ce coincidență, tot la renumita școală din Pipera. Care are, ca și liceul Vianu, clase gimnaziale. Și de ce să se ducă școlerii ai căror părinți au ceva cheag, la Vianu, când pot să meargă la Pipera, ce, banii lor nu-s buni pentru particulară? Dar cum să-i faci pe părinți să nu se mai îndrepte ca oile spre Vianu, care-i liceu cu faimă? Păi e simplu: faci din țânțar armăsar și creezi un caz din ăsta scandalos, cu profesorul criminal, care-și batjocorește învățăceii.
Dacă ar fi avut curiozitatea să vorbească și cu ”penitentul” elev, ziariștii ar fi avut marea surpriză să afle că nu l-a pus profesorul să meargă în genunchi, ci, fiindcă lipsise de la școală câteva zile și nu știa despre ce era vorba în propoziție, colegii au vrut să-i facă o glumă și i-au zis că, dacă merge în genunchi până la catedră, o să ia o notă mai mare. Ceea ce băiatul a și făcut, iar proful, trezindu-se cu el pe cap, a rămas șocat și l-a trimis înapoi în bancă, spunându-i că așa ceva nu se face. Că așa au stat lucrurile o dovedesc chiar mărturia lui și a altor colegi, făcute, aseară pe Facebook.
Dar să culegi mărturii e greu. Mult mai ușor e să stai să asculți vorbele unei ”mame indignate” și ale unui ”profesor empatic” și pe urmă să arunci cu lături. În cazul de față însă, nici mama și nici profesorul nu au nicio vină. Ei au făcut ce au crezut că e bine să facă. Vinovații sunt jurnaliștii de cumetrie care au pus botul – da, asta e expresia – sperând să obțină o bombă de presă din ceea ce nu era, de fapt, decât o fumigenă. Dovadă că, de la hidrantul și batista lui Sorin Ovidiu Vântu, prin presa românească nu s-a schimbat mare lucru…
P.S.: Pentru că, din fericire, în România mai există și jurnaliști, nu doar gurnaliști, Adevărul a început să iasă la iveală. Partea bună e că noi suntem jurnaliști, nu gurnaliști, și am bănuit de la început că e ceva putred în toată povestea – ceea ce uite că au început să confirme și alții. Partea și mai bună e că cititorii noștri sunt mai deștepți ca ai lor și n-au crezut o iotă din toată înscenarea asta de doi bani. Din păcate, numele unui profesor eminent a fost târât prin noroi, așa că nu ne putem opri să ne întrebăm: cine plătește?
