Nu ne bucurăm de răul celor de la Realitatea, dar ne bucurăm să-i vedem că s-au lovit de politicienii pe care cândva îi credeau eroi. Asta, dragi „jurnaliști”, se numește prostie. Poate o să supraviețuiți experienței nefaste și-o să înțelegeți că rostul vostru e să informați, nu să balansați.
La ora la care scriu acest text, la Realitatea-i o masă rotundă de vedete ale postului care deplâng abuzurile puterii. Din păcate abuzurile astea puteau fi anticipate dacă păstrau o linie verticală și nu procedau precum un post concurent în a-mi prezenta doar grele moșteniri.
Dacă mă gândesc mai bine, la masa aia rotundă n-au ce căuta vedetele postului. Că jurnalismul din România nu-i reprezentat doar de Rareș Bogdan, Ema Zeicescu ș.a.m.d. Vedetelor le pasă că nu-și vor mai putea face emisiunile. Dar ăla care-i pune lavaliera… ce părere are? Cameramanului îi pasă că nu apare “vedeta” pe sticlă? Să vină și cameramanii, redactorii și cei de la online în fața camerei să spună și ei ce-i doare.
Poate curios, într-un acces de sinceritate, aflăm dedesubturi mai interesante de la ei. Poate pricepem mai multe despre cum se nasc idilele in audio-vizual. Cum ar fi iubirea asta între Antena 3 și Realitatea care a-nceput acum, când postul lui Gușă e amenințat. Până acum angajații lui Voiculescu se dădeau de ceasul morții că-i închide Băsescu și nici o reacție din partea concurenței. Și acum se face apel la „solidaritate”, „ajutor”, să intervină Clubul Român de Presă și altele. Dar când s-au dat afară pe capete de la Adevărul și-au rămas oameni fără loc de muncă? De la Jurnalul Național, de protestau că nu primesc salarii? Când televiziunile și radiourile se prostituau pentru rating și bani? Atunci nu mai era solidaritate, înțelegere și nici nu știai că există un „Club Român de Presă”.
Vedeți? Și presa-i o curvă ca politica.
