HomeSocialSanatate si alte boliDe ce sunt românii grași?

De ce sunt românii grași?

Când vine vorba de oameni supraponderali, văd în jurul meu foarte puțină toleranță. Grașii sunt huliți, batjocoriți, umiliți, apelați drept nesimțiți sau hulpavi, spălați în toate apele răutăților sau ironiilor înțepătoare. Nu includ în categoria "grași" pe cei cu reale probleme de sănătate, fiindcă, deși există cauze medicale serioase pentru obezitate, societatea are tendința să le minimizeze. De ce? Pentru că unor grași mâncăcioși le-a fost rușine să spună că sunt gurmanzi și au preferat explicația cu "glanda".

"Domnule, am probleme cu glanda" a devenit lait motivul preferat al ronțăitorilor, ducând astfel în derizoriu această condiție medicală deși 1 din 8 femei din România suferă de o afecțiune tiroidiană. Ultimele statistici realizate de Institutul de Endocrinologie „C.I. Parhon” arată că 50% dintre români sunt supraponderali, iar 25% sunt obezi. 30% dintre romance sunt supraponderale, iar 20% dintre bărbaţi au o greutate peste normal. Când vine vorba de copii, 40% dintre ei suferă de creşterea exagerată a greutăţii corporale.

De la grăsime trecem la o altă statistică, aceea a sărăciei. România se află pe primul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește rata sărăciei și, potrivit Ministerului Muncii, în prezent, unul din cinci români se confruntă cu sărăcia determinată de venitul insuficient, și o mare parte din sărăcia bazată pe venit este persistentă, trei sferturi dintre persoanele sărace aflându-se în această situație de cel puțin trei ani. O treime din populație este afectată de privare materială severă, în sensul că nu-și poate permite să achiziționeze articole considerate dezirabile sau chiar necesare pentru a duce un trai decent.

Ce legătură se află între grăsime și sărăcie, vă veți întreba probabil. Înainte de răspuns, mărturisesc că am un defect profesional. Când îmi fac cumpărăturile, îmi place să mă uit în coșurile oamenilor ca să observ ce branduri preferă, ce fel de mâncare aleg – procesată sau proaspătă -, dacă mănâncă pâine, dacă pun legume sau fructe și de care etc. Zilele trecute, în fața mea la coadă se afla o doamnă imensă. Și când zic imensă, mă refer la 120 de kilograme pentru 1,65m. Nu am remarcat-o fiindcă era grasă, ci fiindcă era neîngrijită, cu haine pătate, păr nespălat, transpirată, plus, avea două cărucioare pline de cumpărături, ceea ce însemna că aveam de așteptat după ea și mă cam grăbeam. Altfel, destul de tânără, undeva la 35 de ani, rumenă în obraji și fără aerul bolnăvicios sau "gușa" celor care suferă de glandă.

Am presupus că e gurmandă și am încheiat analiza, că și mie îmi place să mănânc și doamne, ferește! să ajung așa, îmi zisăi repede și bătui trei cruci în gând. Între timp, doamna ajunge la casă și începe să pună produsele pe bandă: 2 tipuri de parizer țărănesc (din ăla cu diametrul de 15 cm), cartofi, ceapă, o sticlă cu ulei de al cărui nume nu am auzit niciodată, cremvurști, 10 eugenii, brânză topită, 4 țiple de șuncă presată, 5 franzele pufoase, Fanta la 2L, 3 pachete de biscuiți plus mici atenții cu gumițe sau bombonele.

La final, casierița îi spune suma de plată, doamna numără banii și constată că nu îi ajung pentru tot. Angajata supermarketului scoate 5 eugenii, uleiul și abia acum suma de plată corespunde cu suma clientei. Doamna plătește în sfârșit și pleacă, legănat și gâfâit. M-am uitat în urma ei și mi-a fost milă. Nu pentru că era grasă, ci pentru că era grasă de săracă ce era. Toate cumpărăturile ei nu valorau mai mult de 50 de lei. A cumpărat cantitativ, nu calitativ și a ales hrană procesată care să îi ajungă mai mult timp. Cu multă pâine și eugenii care să o sature și între mese. Veți zice că era nesimțită, că putea lua niște mere, măcar. Poate, doar că merele nu țin de foame cum ține o eugenie iar pentru oamenii săraci e mai important să se simtă sătui decât sănătoși.

Celor fără bani nu le pasă vitamine și minerale, ei doresc să stârpească foamea iar sărăcia nu are timp pentru tabele nutriționale. Din tot ce avea femeia în coș, în afară de ceapa și cartofii pe care, probabil, i-ar fi prăjit în uleiul fără nume, niciun aliment nu aducea un aport de nutrienți valoroși, nimic sănătos, doar o cantitate mare de calorii fără beneficii. Pentru cei care nu au ce pune pe masă, caloriile sunt esențiale, garanția că nu se culcă noaptea cu stomacul gol. Calorii cu pâine goală. Și mi-a mai fost milă de toate răutățile pe care trebuie să le indure fiindcă aparențele de grasă ascund, de fapt, tragedia sărăciei. Paradoxal, nu? Săracia duce la obezitate, obezitatea la boală și, peste toate, stigmatul de "grasă".

Există în poveste un mic detaliu sfâșietor pe care l-am revăzut în minte de nenumărate ori: cum ținea banii, până să ajungă la casa de marcat. Strânși în pumn, protejați, banii săracilor sunt mereu calzi. La fel ca speranța că mâine se vor găsi 5 lei de ceva parizer și o franzelă. Calorii? Numărul lor? Valori nutriționale? Astea sunt concepte pentru cei care, din fericire, nu își pun problema că mâine ar putea muri de foame. De asta sunt unii români grași: de săraci. Poate ne gândim la asta data viitoare când suntem tentați să gândim "ce gras(ă) nesimțit(ă)!": o treime din populația României nu are resurse pentru un trai decent.

BREICHING NIUZ

spot_img

Caricatura zilei

spot_img
spot_img

Articole asemănătoare