Despre lupii securității și mioarele societății civile

de Mihai Enciu , 22 iunie 2016
Despre lupii securității și mioarele societății civile

Angelica dar schizoida societate civilă mioritică a luat foc. Păi, bine dom’le, zice ei, ce-a păzit Securitatea în scandalul Hexi Pharma? Câte informări au dat, pe unde-au mai raportat și, dacă s-a informat, ce măsuri statul a luat? După ce patronul hulitei companii s-a făcut pilaf într-un pom, Securitatea a fost evocată din nou. Activiștii statului de drept au invocat lipsa unui filaj clasic, cu procedee din vremea lui Pleșiță, în care băieții lui Coldea ar fi trebuit să-.l ia pe Condrea om la om pe tot terenul. Să-l supravegheze informativ, să-l asculte cu urechea vigilentă și să prevină sinuciderea. În completarea tezei adepții teoriei constipației au găsit explicația logică. Securitatea l-a mierlit pe infractor, ca nu care cumva să dea în gât informația evidentă și anume că securiștii țineau bidonul, Condrea turna apa iar bănetul rezultat din vânzarea apei sfințite pe post de dezinfectant era depozitat în offshore-uri de agenții Siguranței. În tot acest vacarm, doar Tolontan își păstrează calmul și, din când în când, iese cu precizări importante care mai mult tâmpesc populația de cap, deși nu mai era nevoie căci natura și-a făcut cu prisosință treaba în spațiul carpato-danubiano-pontic.

Acesta este doar unul dintre marile scandaluri naționale în care, răvășit de indignare și speriat de bombe, românașul mioritic se întoarce cu fața nu la Dumnezeu, ci la instituția domnului Coldea. De la creșterea nejustificată a tarifului la pătrunjel și până la sofisticatele scandaluri de corupție, societatea civilă reclamă pasivitatea Securității. Ce păzesc organele noastre? De ce nu ne spun ei că ceea ce vedem cu ochiul liber este și adevărat? Sentimentul strămoșesc al spaimei de a rămâne fără șuncă în fasole cedează în fața nevoii de protecție a vieții private. Să se asculte telefoanele, dar nu ale noastre. Să se intervină operativ, dar nu la noi în dormitor. Să se ia măsuri și să fim protejați dar mai terminați cu Big Brother-ul! Vrem un mix de protecție și discreție în care Securitatea să se ocupe de tot dar să nu sară calul. Iar dacă-l sare, să nu aterizeze în curtea noastră.

Aiasta nu se poate, bre, geto-dacule! Nu se poate să transferi unor băieți obligațiile tale civice și să ai pretenția că băieții ăia să nu își bage nasul mai mult decât trebuie și în oala ta. Cum să ceri securiștilor să informeze pe Dumnezeu-tatăl despre golăniile din spital și să nu le ceri prea-cinstiților medici prost plătiți dar bine șpăguiți să denunțe golăniile la care mulți dintre ei sunt părtași? Nu poți să ceri unor flăcăi specializați în trasul cu urechea să facă ceea ce trebuia tu să faci. Mizeria din spitale se vede din afara clădirii. Este suficient să bagi nasul pe culoar ca să pricepi că dezinfectarea este sport extrem în spitalele românești. Ce să spună Securitatea? De ce nu spui tu, pacientul, ce vezi cât zaci pe un pat de spital. De ce nu spui câte șpăgi dai să ți se schimbe cearșaful și să-ți dea nesimțita de femeie de serviciu cu mopul prin salon. Să spună alții, că mie mi-e frică! Eu nu mă pun cu sistemul. Pun sistemul să se pună cu sistemul și mai sper ca el, sistemul, să se schimbe de bună voie și nesilit de nimeni. Nu vreau să fiu ascultat dar vreau ca Securitatea să știe tot în țara asta. Turmele de activiști care cer mai multă securitate de la Securitate, dar țipă ca din gură de șarpe când li se încalcă drepturile sunt în ofensivă. Băieții și fetele vor să se facă. Să se ia măsuri. Vor ca lupii să halească doar oile bolnave și sterpe. Nu se poate. Lupul flămând intrat între oi consumă tot ce prinde. Curățenia în turmă o faci cu ciobanii, nu cu lupii. Din păcate noi, deși suntem popor mioritic, ne aflăm într-o profundă criză de ciobani.

Articol apărut în Academia Caţavencu, nr. 9 (1208) - 13-26 iunie 2016

Loading...

Comentarii

+