Mari şanse să îmi iau găleata cu roşii în cap după textul acesta, dar mi-am luat o bonetă de duş.
Cum şedeam şi învârteam linguriţa în sensul acelor de ceasornic într-o cafea despre care mi-aş fi dorit să fie o băutură de măcar 40 de grade, ascultând un biet prieten care refula cu 430 de cuvinte pe minut despre proaspăta (aparent proastă) decizie de a se muta cu concubina, m-am gândit: de ce om fi noi, femeile, atât de insistente să ne marcăm teritoriul pe bunurile câştigate prin actul de convieţuire?
Să începem.
- La început a fost maşina. Până să ajungă să îşi aranjeze în ordine alfabetică, după prenumele designerului, pantofii sub cuierul lui, pune stăpânire pe locul din maşină. Femeia are locul EI în maşină. Să vă pună păcatul, dragii mei, să lăsaţi vreo altă femeie, prietenul cel mai bun sau chiar câinele să stea în dreapta. Nu veţi mai avea şosete curate până se alege încă un Papă. Principiul „primul ajuns, primul suit” nu este aplicabil. În faţă stă EA.
- Modulul intermediar: discheta demachiantă. Încă nu aveţi curaj să îi spuneţi că vreţi să o treceţi la întreţinere, dar cinci zile din şapte vă treziţi lână aceeaşi coamă blondă, brunetă sau roşcată – de gustibus. Dar coama începe să tot uite lucruri în baie sub pretextul „nu mai am timp să trec pe acasă înainte de birou” şi încet-încet te trezeşti că eşti în Kaufland şi mai cumperi un suport cu rafturi pentru baie.
- Săptămâna de miere. Gata. Ai decis că vrei mâncare caldă la fiecare cină şi că te-ai săturat să citeşti manualul de utilizare al maşinii de spălat de fiecare dată când ai coşul plin şi ai spus „Consoartă, hai să locuim împreună”.
În prima săptămână ai impresia că ai câştigat un all-inclusive în Bahamas. La ora 08:00, cafeaua e făcută. La ora 19:00, supica e caldă. Nu mai contează că e la plic. E caldă. Sâmbăta ai toate rufele spălate şi călcate. Te simţi de parcă ţi-ai făcut un upgrade la jocul preferat.
10 zile mai târziu.
Îţi iei o bere şi dai să te întinzi pe canapea. Unde ai o cuvertură nouă. E rozalie şi cu Hello Kitty. O împingi alene şi te întinzi. Dai să apuci telecomanda de pe măsuţă şi dai de-un vraf de Cosmo şi un castron cu pot-pourri din frunze de cucută şi curu-găinii. Când au apărut astea aici? Eh, nu e aşa de grav, oricum nu aveai la ce să te uiţi. Mai bine faci o baie.
Intri la duş şi parcă ceva din feng-shuiul tău lipseşte. Miroase a orice, mai puţin a after-shave. Undeva, pe o cutie dubioasă pusă pe chiuvetă citeşti: patchouli. Te speli uşor stingher şi te decizi că parcă ai juca ceva sau ai urmări un serial şi atunci îţi sare inima din loc: ai dungi de cârpă pe monitor şi o vază cu lăcrimioare lângă boxe. Te hotărăşti că ai nevoie de o plimbare.
Cu nasul în dulap, eşti pierdut printre desuuri şi tricouri haute couture. Ajungi şi la hanoracul tău în cele din urmă. Dar nici Tom Cruise în MI4 nu s-a gândit cât de greu este să îţi reperezi adidaşii… il passo, benvenutti, bata, pepper, otter… Ha! Ai găsit. Ba nu, nu sunt ai tăi, sunt ai ei adidaşii. Renunţi să mai pleci.
Intră pe uşă, zâmbitoare şi plină de viaţă, cu braţele îngreunate de serviciul de masă de la viitoarea (fostă) soacră. Şi o întrebi, descumpănit: Iubita, mi-ai văzut şi mie adidaşii?
Ochii i se strâng, chinezeşte, şi îţi răspunde drăgălaş: ce te-ai face tu fără mine?
Exclusiv online
