Gânditul ne mai și prostește

de Cătălin Marin , 16 februarie 2017
Gânditul ne mai și prostește

Dacă nu m-aș opri ocazional din gândit n-aș mai avea la ce să mă gândesc, mintea raționează, porționează, fărâmă. Nu vorbesc aici despre o epuizare a meterialului raționabil, este fundamental inepuizabil. Doar că fundamentele sunt adesea departe de strângerea brațelor minții. Logica este un instrument explorativ, chirurgical, nicidecum un utilaj de construcție.  Necesită material, nu produce material. Rațiunea nu produce cunoaștere, nici măcar în măsura în care cunoașterea poate fi considerată productibilă. Nu poți ține drujba continuu pornită, trebuie să lași pădurea să crească. Nu vorbesc despre acea întrerupere mistică a gândirii, a strădaniei relaxării meditative, vorbesc despre ignorarea constrângerilor de logică și coerență în timpul conversațiilor minții, vorbesc despre sinceritatea pură interioară care în mod evident nu se manifestă ca o spovedanie bruscă a sinelui, ci mai curând sub forma unei scene în care tu asculți cu urechea liptă de perete discursurile șoptite ale vecinului nebun care vorbește singur. De ce nebun? Asta e poanta, el nu-i nebun însă logica lumii lui e alta decât a ta, dar fiindcă îl consideri nebun nu te strădui să dai imediat sens perorațiilor sale, ci asculți îndelung ditirambii săi absurzi închinați oricui anume. Degeaba stai cu zenu în frunte pe colină în Tibet căutând păci interioare, convins de complicata ambiguitate a verdictelor orientale. Înțelepții, spre deosebire de mine, gândesc volume și vorbesc o frază, eu adeseori fac invers. Vorba nu-i să înțelegem fraza, ci să căutăm să ajungem la ea cu firea noastră. Înțelepciunea nu-i teorie școlară. Eu sunt om de algebre, interesat de generalitate, variabilitate și constanță. Funcționez pe bază de abstractizare și operații cu mulțimi. Mohamed, Moise, Dalailama sunt pentru mine instanțe ale aceluiași concept. Nu mă interesează 1, 2 sau 3. Mă interesează Numerele Naturale mai întâi abia apoi caut să văd de ce 2 e 2 și ce îl face să nu fie 3, precum și ce anume l-ar putea face să fie 3. Îi era atribuit lui Einstein un citat: „dacă faptele nu se potrivesc teoriei, schimbă faptele” mie personal îmi e greu de crezut că un fizician ar putea să emită asemenea aberație, dar cred că observația poate fi pertinentă în sensul în care schimbi ceea ce știai despre fapte anterior cunoașterii teoriei. În cazul teoriei relativității schimb ceea ce credeam despre viteză și timp în contextul vitezei luminii. Expresia v = d/t (viteza, distanța, timpul) se conservă, t și v sunt cele care se schimbă conceptual. Admițând că la o viteză suficient de mare timpul se dilată. Această dilatație a timpului fiind de neconceput anterior teoriei. Einstein nu a schimbat faptele (măsurătorile), n-a schimbat timpul cu viteza, a schimbat ceea ce se credea despre timp și viteză. Matematicienii fac o echilibristică excepțională din punctul ăsta de vedere, eliminând orice paradox prin reinterpretare și delimitare. Din punctul ăsta de vedere se poate spune că matematica își păstrează mereu statutul logic impecabil sfidând în salt logica însăși. Acest salt n-ar fi posibil dacă nu s-ar lua o pauză de gândire. A descoperi că ești altfel decât crezi că ești sau că ai putea fi în multe alte feluri decât ești, poate reprezenta o amenințare. Nevoia de logică și sens (fie că vorbim de un sens determinat sau sens ales prin liber arbitru) are la bază nevoia de certitudine. Dacă nu există corect sau greșit, cum îmi dau seama ce e corect și ce e greșit? O întrebare profund tâmpită fiindcă utilizează doi termeni a căror relevanță o neagă din start. Dacă există mai multe feluri corecte de a fi și mai multe feluri greșite de a fi cum știu dacă felul meu de a fi e corect sau greșit? Aici vin și spun că a fi nu implică a face, dar a face implică a fi. Corecte sau greșite pot fi faptele, indiferent de valența lor ele îmi certifică existența, fără să implice valențe calitative lui a fi. A fi este relația dintre mine și vecinul nebun despre care vorbeam anterior, doar că nu pot ști niciodată precis dacă eu sunt nebunul sau eu sunt cel care îl ascultă. Acest „a fi” încetează când nebunul amuțește sau ascultătorul asurzește. Ceea ce facem ca urmare a ființării este o suită de acțiuni supuse inconsecvenței și predispuse erorii, să nu uităm însă că această înșiruire este cea care ne dovedește din exterior existența, fără a condiționa însă statutul de existență (atomul exista și fără să fie dovedit). Inacțiunea ne bagă în cutia lui Schrodinger (sau ne plasează în afara ei?). Deci dacă pot vorbi despre moduri greșite de a fi, atunci văd unul singur: permanența inacțiunii rezultată din persistența gândirii. Proști, dar culți SOCIAL.

Comentarii

  • Nichita Octavian

    05 martie 2017 14:21

    Bine scris. Felicitari !

    raspunde comentariului
  • NEAGU MIRCEA

    20 februarie 2017 3:19

    Parafrazandul pe CONSTANTIN BRANCUSI , as Spune Cand NU MA SUNTEM ARTISTI , AM MURIT DEMULT ! IN UITARE SI SARACIE ! IN PREZENT . Eu Cred , ca in Urma cu 150 de Milioane de Ani , Stramosul Meu a fost un Dinozaur , iar mai Demult , Stramosul meu a fost un Brad , ale carui Ace de Brad , au cazut pe Pamant , au stat cu un pic de Apa , timp de o Luna , la circa 10 Grade Celsius , dupa care , sub acele Ace de Brad , s-a format o pulbere fina de Culoare Maronie , asemanatoare a Pamantului , si care mai tarziu , s-a numit Pamant . Probabil pe Luna , s-au pe alte Planete , trebuiesc , la Inceput Brazi , si un Litru de Apa , pentru un Brad .

    raspunde comentariului
  • Neagu Mircea

    19 februarie 2017 0:00

    Una este sa Gandim Ziua , si Alta este , ca Sufletul celor Decedati sa se Alature Gandurilor Noastre Noaptea , cand Visam ca Suntem Impreuna cu cei Decedati , si Comunica ei cu Noi , si Noi cu Ei in Timpul Viselor , probabil , pe Calea Aerului , pe care Noi il Inspiram , si poate ca in Aer , sunt si Sufletele , Celor Decedati , mai Demult ! Da Visele sunt Placute , ne dam Seama , ca nu Suntem Singuri , iar cand ne Trezim , ne Trezim , Amarati , Deziluzionati , si Saraci , si parca Simtim Nevoia de a Bea 100 de Mililitrii de Bitter , sau de Cafea , ca parca ni s-a pus un Nod in Piept de Stresul , cand ne Trezim Dimineatza , la o Viata , Amarata , Trista si Saraca , si in Mancare ! Regim de Saracie ! Dimineatza , la Pranz si Seara , iar Noaptea Ne Hranim , cu Vise !

    raspunde comentariului
  • umor

    17 februarie 2017 21:39

    -AM RAS COPIOS...!

    raspunde comentariului
  • Tickă Nistor

    17 februarie 2017 19:34

    Inacțiunea față de cine, sau ce? Voi nu stați inactivi. Sunteți de-a dreptul hiper-activi și ar fi bine să fiți și radio-activi sau TV activi aici mai sunteți prin SN. E drept, că ceea ce spuneți în scris tot cei ce vă citesc știu în principiu și vă înțeleg și vă aprobă. Sunteți o oglindă a gândurilor și năzuințelor spre o viață mai corectă și civilizată, bazată pe principii morale și bla, bla, etc. E evident că publicul vostru mai inteligent decât a lor va fi în scădere, față de tabăra Moțoc. Dar e o supapă binevenită, ca înjurătura scăpată atunci când faci pană la bicicletă. Inancțiunea datorată gândirii, e o consecință a raționamentului cinstit și sănătos. El generează corectitudine, care duce apoi la sentimentul de jenă de a fi nesimțit, mârlan și hoț pentru a reuși pe spinarea altora. Trebuie să facem ceva, de acord, dar ce?

    raspunde comentariului
  • popa prostu

    16 februarie 2017 20:03

    frumos insiruite cuvintesi cam atit,descalificarea totala ce rezulta din folosirea comparatiei ca o spovedanie brusca a sinelui,ce arata cit de bintuit esti de confuzie si ignoranta,cit de strain de realitate,cit de lipsit de cunoastere de SINE,desconsiderarea este ura,tristete,de ce faci ziarul un imprastiutor de ura ?

    raspunde comentariului
+