Legea dreptului la revoluție

Pielea e de găină, emoțiile sunt foarte mari, dar se simte încă izul inerției din care ne e greu să ieșim. A murit un polițist în noaptea când vicepremierul unei țări europene se deplasa dintr-un loc în altul, iar politicianul nu a dat nici până astăzi o explicație. Este un moment potrivit ca să ne așezăm cât se poate de drept și să ne aducem aminte că-n România mâinile se spală reciproc, că ziarele și televiziunile mari fac blatul așa cum au procedat întotdeauna când s-a dorit acoperirea mizeriilor de mare anvergură, că unii lideri de opinie fac doar joc de glezne și că întotdeauna adevărul este acoperit cu o șarjă sublimă de praf în ochi. Este un prilej unic de a ieși în liniște pe stradă și de a cere altceva decât ce ni s-a oferit până acum. E timpul ca președintele să-nvețe să vorbească. Să respingem absolut orice personaj politic nociv, indiferent de partidul din care face parte. Să plece cei ce-au arătat până acum indiferență, tupeu, agresivitate, suspectații de acțiuni cu caracter penal. Trebuie să cerem îndepărtarea imediată a semianalfabeților din funcții, a agresivilor, a celor ce, plătiți din banii noștri, refuză să răspundă întrebărilor jurnaliștilor. Este necesară o privire atentă către practicanţii abuzurilor în funcție și către liderii de sindicat care arată doar ca niște păpuși mânjite. Consider că e timpul perfect pentru o retrospectivă, pentru a realiza cu toții că am fost, suntem și vom fi mințiți în permanență dacă nu vom reacționa. Facebook-ul este doar dovada că societatea are încă puls, dar nu este suficient. Resping mesajele imbecile ale disprețuitorilor de reacții umane pe online, dar trebuie să știm că schimbările se produc în stradă, acolo unde conducătorii nu vor sub nici o formă ca lumea să iasă. Ne vor numai cu capul în laptop sau în telefonul mobil, distrași de la realitate, vor doar să nu mai dispunem de timp pentru a înțelege ordinea pe care ei o concep doar în favoarea lor. Indiferent dacă această arătare sinistră ce clipocește din ochi își va da demisia sau va fi demisă, ar trebui să demonstrăm că strada este a libertăţii de a cere, pașnic, altceva. A oamenilor tânjind normalitate, care vor ca toți securiștii, toate arătările comunistoide de prin partide și instituții, ciripitorii și deontologii plini de ifose, să se retragă la casele lor. Acum, când au pus asfalt peste groapă și peste morții din '89, când pun surdină la tot ce sună diferit de mesajul pe care vor să-l auzim, acum, când prin spate se fac jocuri extrem de importante și prin față ni se servește doar pișcotăreală, ar fi vremea să ne așezăm pe bordură. În liniște, cu chef de stat. Zile, săptămâni, ciobănește… Și pentru faptul că au reușit să-ntârzie până și explozia mămăligii, propun o lege: din 5 în 5 ani să avem dreptul la o revoluție, la plimbări masive pe stradă cu bețe, furci, topoare și alte ustensile de om gospodar şi, la nevoie, protestatar. Așa, profilactic, la o șuetă, prin fața ministerelor și parlamentului.