Dacă tot am pomenit despre noul statut suedez al masturbatului public, astăzi vom avea în obiectiv o altă mult aşteptată cucerire a corectitudinii intersociale. Guvernul municipal al Veneţiei ( da, există aşa ceva, fără ca Italia să fie dezmembrată ) a hotărât că necesitatea urgentă pentru celebra urbe e interzicerea în formularele oficiale a discriminatoarelor exprimări “mamă” şi “tată”. Acestea aduc grave prejudicii drepturilor civile ale familiilor homosexuale cu copii adoptaţi; conceptul de “mamă” exprimând o realitate neapărat dotată cu ovule, mamele şi alte cele dăruite inadecvat de natură devine un stereotip supus rigorilor legii.
Infamele denumiri vor fi schimbate cu termenii “părinte 1” şi “părinte 2”, consideraţi ca înlocuitorii logici şi acceptabili. Eu cred că s-a sărit dintr-o incorectitudine în alta, prin sugestia subliminală că unul dintre parteneri ar fi cumva privilegiat, chiar şi în ordine pur numerologică. Nu e permis să creezi în mintea copilului astfel de ierarhii din care s-ar putea specula că un membru este mai important decât celălalt, îndeosebi în situaţia egalităţii organelor sexuale. Potrivită mi s-ar fi părut (doar o idee, se pot imagina şi alte soluţii) folosirea apelativelor de “părinte stânga” şi “părinte dreapta”, fără nicio aluzie politică. Bineînţeles, asta ar presupune constanţa poziţiei fiecăruia dintre indivizi în raport cu odrasla, dar ce nu face un om responsabil pentru educaţia copilului său? Să nu mai zicem şi de accesibilitatea procedurii în condiţiile de azi, cu GPS la îndemână pe orice smartphone low-cost.
O ştire revoltătoare informează că iniţiatoarea legii e supusă nemulţumirilor şi chiar ameninţărilor publice. Ne creşte însă încrederea aflând că distinsa activistă anti-discriminare este dârză în întreprinderea ei şi nu va ceda presiunilor. Cântată de poeţi, idealizată şi nu rareori sfinţită în ode pioase, “mama”, aşa cum o cunoaştem în accepţiunea clasică, a ajuns şi ea în categoria de netolerat a intoleranţei contemporane. Nu m-aş mira să citim în curând şi pe aici opinii despre justeţea inovaţiei şi pasul înainte făcut în egalitatea de şanse. Să nădăjduim că simţul măsurii va fi, totuşi, precumpănitor, menţinând cât de cât balanţa şi ordinea naturală. Nu de alta, dar inversarea cu fundul în sus a realităţii – chiar dacă o fi plină de senzaţii normale pentru unii – are un potenţial de răsturnare periculos care a mai dus omenirea la soluţii finale. Când ajungi să numerotezi părinţii nu eşti departe de momentul oamenilor-cifre, iar din astfel de aritmetică au rezultat sume păguboase, cu multe zerouri, prin cărţile de istorie.
O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi / Tu află că de-acuma “părinte 2” te chemi…
Exclusiv online
