HomeSocialEt si cetera socialaMasele n-au cap și dau din picioare

Masele n-au cap și dau din picioare

Dacă luăm un om și-l punem într-o casă, acel om va trăi după pofta inimii sale în acea casă. Hai să-i mai aducem unul să vedem cum reacționează. Menționez, casa e a tuturor locuitorilor ei. Al doilea om vine cu inima lui deci cu alte pofte, pentru a asigura o conviețuire decentă, fiecare dintre cei doi trebuie să renunțe la o mică parte din apucăturile sale. De dragul experimentului, mai aducem o persoană. Evident și această persoană are niște mofturi propri, regulile casei se recalculează, fiecare locuitor mai renunță la ceva din el însuși. Repetăm acest proces, să zicem la infinit, de dragul abordării matematice. Calculăm limita și din ipoteza conform căreia fiecare membru adăugat, aduce un necesar de renunțare, ajungem în final la o ceată de indivizi aliniați care nu mai au nici o legătură cu originalul fiecăruia. Iată omul în societate sau comunitate. Ca reacție adversă au apărut pușcăriile, comunități de indezirabili ai societății, încadrați drept antisociali sau sociopați. O societate perfect omogenă este o societate perfect inumană, ca dovadă, tot pușcăriile. Terfeloagele cu drepturi au apărut pentru a proteja omul de societate, nu pentru a proteja societatea de om. La adresa cazului din urmă s-a întocmit codul penal. Nu agreez noțiunea de "elite", nu cred că unii oameni sunt mai oameni decât alții, din anumite puncte de vedere se poate spune că sunt anarhist. Numai că cererea de elite, nu este atât o cerere a unora care se vor miez, cât un necesar al maselor, care din nu știu ce motiv vor să facă uz limitat de liberul arbitru. Sunt dispus oricând să văd un sondaj în care eșantionul să aleagă între "libertate" și "siguranță", oriunde în lume, majoritatea va alege siguranța, cu tot cu exemplele protestelor ACTA etc. bătăi de cap cu libertăți triviale.

Masele au nevoie de o minoritate lucioasă pe care s-o urmeze și s-o învinuiască. De-asta se holbează la cer, se duc la biserică de frică, blesteamă când pățesc beleaua, apoi tot de frică se întorc la biserică. La fel se uită la primărie, stat, UE sau SUA. Masele au comportament de prințese răpite de zmei. Fac mofturi, dar le convine, fiindcă răpindu-le, zmeul le scapă de responsabilitate. Prințesele noastre visează la Făt-Frumos, dar după cum vedeți votează căpcăuni. Fapt demonstrat recent în câteva cazuri. În timp, societatea se schimbă din diferite cauze (aș fi spus progresează, dar ar fi fost greșit), gradul de compromis la nivel social se conservă, doar că se schimbă distribuția nemulțumirii. Când erau fericiți albi, nu erau fericiți negrii. Apoi au devenit fericiți negrii și s-au bosumflat albii. Tot așa cu homosexualii, heterosexualii și alte soiuri de sexuali. Nu dau doi bani găuriți pe tevatura asta a negocierilor sociale, care cred eu că provine dintr-o teamă tâmpită, dar justificată, de nivelare socială. Masele sunt foarte dispuse să renunțe la identitate pentru a-și conserva apartenența socială, de-asta sunt atât de conservatoare și reticente la schimbări, e o revoltă preventivă. Omul comun crede în semafor mai ceva ca în legea lui Ohm. Deși prima e o biată convenție, în timp ce a doua e un fenomen imuabil, valabil indiferent că dumneata îl consideri decent, plăcut sau normal. Era un banc pe care nu mi-l amintesc integral, ceva cu unul care spune că emigrează de teamă că homosexualitatea ar deveni obligatorie. Și acum sincer, din 19 milioane câți s-ar revolta dacă mâine ar trece heterosexualitatea în ilegalitate? Maxim câteva zeci de mii, restul ar face sex pe ascuns cu persoane de sex opus. De l-ar prinde pe vreunul la femei s-ar jura cu lacrimi că nu-i place păsărica, mai că ar fi dispus să demonstreze că-i plac băieții. Mai în glumă, mai în serios, masele așa funcționează și e bine că funcționează așa, altfel ne mâncam de mult între noi. Revoltele de principii ale celor care se cred mai cu moț, sunt de înțeles, dar sunt nejustificate fiindcă se bazează pe premise greșite. Nu poți înfiera foamea, sărăcia sau ignoranța, sunt la fel de native ca orientarea sexuală. Nu mă poți închide fiindcă sunt încuiat la minte și nu vreau ca doi bărbați să se căsătorească. Ignoranța de ce n-ar fi un drept? La urma urmei mă nasc prost, de ce aș fi obligat să fiu altfel decât așa cum m-am născut, doar pentru că nu-ți convine dumitale? Statul poate reglementa numai comportamentul membrilor societății deservite, dar nu poate reglementa alegerile personale, exprimarea liberă (n.a. pumnul nu e o formă de exprimare), credințele, convingerile și în nici un caz simțămintele omului. Societatea are propriile mecanisme de pedeapsă și recompensă cum sunt rușinea, marginalizarea, admirația, acoperind fenomene pentru care nu pot fi scrise legi. E drept că legile scrise și cele nescrise au un oarecare tandem, dar nu se suprapun perfect. Sunt multe alte dileme sociale pe lângă chestiunea asta atât de trâmbițată a homosexualității. Ceea ce cred eu că ar trebui să ne dea de gândit. La cât de multe lucruri renunțăm pentru a supraviețui în societate? Oare merită aceste renunțări? Ce primim în schimbul lor de fapt? La cât renunțăm "îngăduind" cuplurile de același sex și la cât renunțăm muncind 10-12 ore pe zi pentru un salariu de nimic, suportând șefi prost crescuți a căror orientare sexuală nu mai contează? Când ai făcut grevă ultima dată? Nu poți, fiindcă ți-ai vândut fundul băncii ca să renovezi bucătăria. Cred că trebuie să ne organizăm puțin prioritățile, dăm cu pietre după flașnetari în timp ce dulăii ne ronțăie ciolanele. N-avem ce ne căca de foame și ne doare de fundurile altora.

BREICHING NIUZ

spot_img

Caricatura zilei

spot_img
spot_img

Articole asemănătoare