De vreo două zile, prin mediul online circulă – probabil și el tot fără bilet! – un clip cu trei hăndrălăi de controlori care se căznesc să-l împiedice pe un ghiocel de hipster prins fără bilet să fugă din autobuzul 105. Asemenea momente de circ și voie bună se întâlnesc, în minunata noastră Capitală, mai în fiecare zi, doar că acum e una dintre puținele dăți în care ele au fost și filmate, de un alt călător, și date la ziare. Ziare care s-au înghesuit să critice ”brutalitatea șocantă” a hăndrălăilor, fără însă să scoată un cuvințel și despre hipsterul care nu catadicsise să-și bipăie cartela – dacă poseda, desigur, așa ceva. Evident, majoritatea comentatorilor de pe site-uri au umplut și ei frigiderele Regiei Autonome de Transport București, ceea ce înseamnă că angajații acesteia vor avea miel chiar și până la Paște.
Sufocată de potopul de critici, conducerea RATB a anunțat concedierea celor trei controlori, care își vor pierde pâinea, teoretic, pentru că au vrut să aplice legea. Și asta deoarece legea spune clar: călătorii care merg fără bilet trebuie amendați. Ei bine, hăndrălăii au vrut să-l amendeze pe hipsterul histrion și cu ce s-au ales? Cu desfacerea contractului de muncă și câteva luni de șomaj. Ce înțelegem noi de aici? Că tocmai s-a deschis o cutie a Pandorei și că, de acum înainte, când vă suiți în autobuz nu mai e cazul să vă luați nici bilet, nici abonament, ci doar un prieten cu iPhone5, să vă filmeze când vă tăvăliți pe jos și trag controlorii de voi. Dacă o să mai tragă cineva de voi, fiindcă, după așa pățanie cred că tuturor contravenienților controlorii le vor ura doar ”Călătorie plăcută” și îi vor lăsa în pace.
Nu știu alții cum sunt, dar eu socot că Oscarul pe anul ăsta n-ar trebui să meargă nici la domnul ăla devenit doamnă, din ”Danish Girl”, nici la DiCaprio, întorsul din morți, și nici măcar la ursul care-l mursecă pe DiCaprio ca la fabrica de salam Cris-Tim. Oscarul ar trebui să meargă la hipsterul de pe linia 105, care s-a tăvălit cu atâta talent prin autobuz încât cred că pe ursul lui DiCaprio l-au apucat insomniile și n-a mai putut, săracul, să intre în hibernare de invidie. De la Laurence Olivier n-am mai văzut atâta har artistic. Câtă emoție, câtă transfigurare, câtă dramă! Cum urla el că i-a prins șoferul piciorul la ușă și i-l rupe, pentru ca, imediat ce șoferul deschidea ușa, el să-și vâre și mânuța în ușă, zbierând și mai abitir că e martirizat mai ceva ca Horea pe roată!
Băi, fraților, ne revenim și noi odată? De 26 ani scandăm că vrem o țară ca afară, în sensul că vrem salarii mari, eventual în euro, trai pe vătrai, vacanțe exotice și mult respect, dar, când e vorba de aplicat legea, suntem primii care o încalcă. Mai toată lumea s-a scandalizat că pitecantropii ăia trei l-au ținut cu japca pe hipster în autobuz și l-au lăsat să coboare doar când au văzut jandarmii în stație. Dar puțini s-au întrebat: stai, frate, eu taxez mereu biletul și nu-mi zice nimeni nimic. De ce să țin partea unui nesimțit care merge pe banii mei, deci practic îmi bagă mâna-n buzunar, și, când e prins la ciordit se dă mitraliat de naziști? A dat sindromul Stockholm în mine și nu m-am prins?
Abia când cei care-și pun întrebarea asta vor fi mai mulți decât cei care comentează, indignați, pe site-uri, că, vai, Doamne, ce încălcare grosolană a dreptului hipsterului de a călători moca pe banii proștilor au săvârșit controlorii, abia atunci vom putea spera să avem o țară ca afară. Deocamdată însă, așa ceva e imposibil. Nu avem o țară ca afară pentru că avem prea mulți mârlani înăuntru.
