HomeSocialO cină romantică

O cină romantică

 

Trebuie să mărturisesc că sunt pasionată de rubricile acelea din revistele pentru Ele, care te învaţă reţeta infailibilă a succesului în aproape orice ţine de viaţa ta personală: carieră, afaceri, relaţii sociale şi, îndeosebi, reuşita în amor. Aşa am aflat, cândva în anii trecuţi, care sunt semnele ce îţi indică în mod clar că El ar vrea să te invite în oraş: 1) te priveşte în ochi şi îţi zâmbeşte; 2) te tachinează; 3) te consideră amuzantă şi râde la tot ce spui (mă rog, aici ar mai fi de discutat); 4) încearcă să îţi facă surprize.
Înarmată cu preţioasele indicaţii, am trecut la cercetarea lor aplicată, pe teren. În ziua aceea mă privea fix în ochi şi îmi zâmbea fermecător, cum numai el ştie să o facă, atunci când ne vizitează, la o cafea, vecina blondă, planturoasă şi singură de vizavi. Cuvintele lui mă tachinau, iar gesturile îi erau cel mai subliminal mesaj cu putinţă. Tot ce spuneam îl amuza teribil (trec iar peste asta, să nu stric farmecul întâmplării). Iar în ce priveşte surprizele, ei da, nu mai fusesem de mult timp surprinsă aşa! Curăţenie lună, vase spălate şi frumos aliniate, nici urmă de chiştoace şi sticle goale, visul oricărei femei, nu? Vraja unică a momentului a fost desăvârşită când am înţeles, din priviri şi fără cuvinte, invitaţia lui romantică. Voia să mă scoată în oraş, desigur că urma o cină de vis, poate cu lumânări şi şampanie, cum văzusem eu numai prin reviste şi filme. Pentru asta merita să trec prin chinurile groaznice de a mă hotărî cu ce să mă îmbrac din cele două şifoniere burduşite cu haine care, ca întotdeauna, se demodează şi se urâţesc brusc după prima şi, de cele mai multe ori, unica purtare. Ce fericiţi sunt bărbaţii în privinţa asta, tot ce îmbracă ei atârnă în cuier, la îndemână! El a aşteptat răbdător şi zâmbitor pe tot parcursul celor două ore, iar eu m-am străduit să reuşesc impecabilul. Dacă eu însămi am fost încântată de rezultatul văzut în oglindă, el trebuie să fi fost în al nouălea cer. M-a luat de braţ şi m-a petrecut uşor spre ceea ce urma să fie o seară de neuitat.
Iar ceea ce a urmat a fost, într-adevăr, încântător şi memorabil. Mama-soacră ne-a primit cu dragoste şi ne-a oferit cina vieţii noastre, cât pentru două vieţi, aş putea spune. Ciorba de perişoare cu smântână cât palma a fost delicioasă, sarmalele – un festin regesc, friptura – ca după o dietă lungă cu ierburi şi ceaiuri ecologice, ca aceea cu ajutorul căreia tocmai reuşisem eu să scap de vreo 200 de grame de prin locurile neesenţiale. Iar baclavalele, ahhh!, baclavalele! Nu mai spun de minunatele momente în care ne-a povestit, cu lux de amănunte, tribulaţiile iubitului ei nea Petrică, în lupta neîntreruptă cu hemoroizii şi tusea productivă. Iar zaibărul servit din belşug a fost uşor şampanizat, numai bun să completeze atmosfera feerică. Singura problemă a fost la căratul lui înapoi acasă, dar ce nu face o femeie când e tratată cu gentileţe şi atenţie delicată! Ascultându-i sforăitul melodios, am ajuns la concluzia că cele care scriu sfaturile alea prin reviste ori sunt ignorate complet de bărbaţi, ori sunt chiar bărbaţi, mai mult sau mai puţin sub acoperire.
Aşa că mă lepăd de satana revistelor pentru femei, acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Nu înainte de a cădea şi eu în păcatul unui sfat: nu vă mai uitaţi, fetelor, în ochii lor! Întrebaţi-i direct, te-a apucat romantismul pentru că vrei să pleci la meci, sau mergem iar în vizită la maică-ta?!?

BREICHING NIUZ

spot_img

Caricatura zilei

spot_img
spot_img

Articole asemănătoare