După ce, alaltăieri, se scălda ca ghiavolul de Nic-a lui Ştefan a Petrii din Humuleşti într-o baie de mulţime încălzită special pentru el, bătându-se cu cărămida în piept cât de mult îşi iubeşte ţărişoara, poporul, drapelul, pă Daciana şi pă tac-so lu’ Daciana, ieri, Ponta s-a dovedit olecuţă mai puţin patriot. Sau, dacă vreţi, a demonstrat că este pentru unii mumă – în speţă pentru asistaţii sociali, pomanagiii, tăietorii de frunză la câini şi spărgătorii de seminţe din România, iar pentru alţii mumă – adică pentru românii care au nefericirea fie de a se fi născut în afara graniţelor ţării, fie de a fi plecat acolo la muncă, pentru o viaţă mai bună.
Aflat la Belgrad, premierul s-a jurat pe cravata lui de pionier că nu va invoca problema drepturilor minorităţii româneşti din Serbia pentru a bloca aderarea sârbilor la UE, aşa cum s-a întâmplat acum câteva luni, sub guvernarea lui MRU. Gestul Victoraşului cel viteaz acasă, dar laş în deplasare, este, pe undeva, firesc pentru mentalitatea capitaliştilor de cumetrie: păi românii din Timocul sârbesc, deznaţionalizaţi, bătuţi, umiliţi de sârbi, au dat cumva dreptu’ la USL ca să poată invoca drepturi? În plus, afirmă analiştii politici, Pontică face tot posibilul să nu-i supere pe ruşi, ştiute fiind pupăturile pe gingii dintre frăţiorii slavi de la Moscova şi Belgrad.
Sincer, io nu cred o iotă din chestiile astea, pentru că nu-l văd pe Ponta în stare de asemenea analize politice complexe. Mai curând aş zice că Micul Futilescu s-a spălat pe mâini de românii din Serbia numai şi numai ca să-i facă în ciudă lui Băsescu, care le-a luat apărarea. Adică, într-o tradiţie cu care copilotul deja ne-a obişnuit, dacă preşedintele zice că-i albă, premierul zice că-i neagră, doar aşa, de-al dreacu’! Băse, n-ai ambiţie dacă nu spui că-ţi place doar apa plată cu lămâie, să-l vezi pe urmă pe Victoraş cum se laudă prin presă c-ar fi cel mai mare drojdier român în viaţă!
