Rechinii care ne mănâncă ficaţii

de Spartakus , 11 iulie 2012
voicu rechin

Se spune că rechinii ar fi singurele vieţuitoare de pe planetă care nu se îmbolnăvesc de cancer, fiindcă scheletul lor e format nu din oase, ci din ţesuturi cartilaginoase. Se mai spune, de asemenea, că ficatul şi cartilajele de rechin ar avea miraculoase proprietăţi, sporind imunitatea organismului şi chiar vindecând cancerul. Dacă am avea rechini în Marea Neagră, probabil că bolnavii n-ar mai trebui să aştepte cu săptămânile citostatice compensate sau să-şi târguiască viaţa cu şmecherii din sistemul medical.

Dar în Marea Neagră trăiesc doar nişte rude îndepărtate ale rechinilor, câinii-de-mare, care sunt un fel de maidanezi acvatici, fără proprietăţi curative. Altfel spus, nişte creaturi care doar latră la cancer, nu-l şi muşcă. În schimb, avem cârduri întregi de rechini pe uscat chiar aici, în România. Nu doar albi sau albaştri, ci şi roşii, galbeni sau portocalii, nu doar cu ciocan, ci şi cu seceră sau săgeată. Nişte rechini burtoşi şi cu cefe de porc, care au capacităţi încă şi mai straşnice decât confraţii lor marini: rechinul mioritic de partid şi de stat simte, bunăoară, picătura de comision în imensul ocean al bugetului şi merge ţintă spre ea. Veşnic în căutare de prăzi mai mari, rechinul mioritic dă târcoale oricărei afaceri grase şi nu se lasă până nu o sfâşie, rupându-i halcă după halcă, de rămâne doar scheletul din ea, mai ceva ca-n „Bătrânul şi marea”.

Stenogramele date azi publicităţii arată că senatorul-penal Cătălin Voicu, acel rechin-balenă care, după cum se vede şi în fotografie, a votat cu ambele aripioare anterioare pentru suspendarea preşedintelui nu a fost deloc un caz singular atunci când era garantat Vanghelie şi împărţea funcţii şi ministere după cum voia şunca lui. Că există mii de rechini, în politică, poliţie şi justiţie, care cu asta se ocupă: cu şantajul, traficul de influenţă şi ciripirea de informaţii secrete celor interesaţi. Ceea ce e, într-adevăr, uluitor e că rechinii au început să se mănânce între ei: pesedeii strângeau date compromiţătoare despre ministrul liberal Silaghi, căutându-l de ouă, amantă şi alte vicii ascunse, pentru a-l zbura din funcţie, ca să pună în loc un pesedist sadea.

Asta înseamnă că pupăturile pe gingii pe care şi le aplică de zor la suprafaţă Ponta şi Crin sunt doar o faţadă, căci, de fapt, rechinii din PSD şi din PNL se sfâşie cumplit, prin adâncuri. Ceea ce nu poate decât să ne bucure: cu cât îşi înfig mai abitir colţii unii în alţii, cu atât mai abitir înroşesc apa mării cu sângele lor, oferind spectacole de neuitat şi devenind victime sigure în cârligele unei justiţii care începe să se mişte. Capturarea marelui rechin alb Năstase e doar începutul acestei partide de pescuit. Pescarii din justiţie nu trebuie să se oprească aici, ci să înfigă harpoanele legii în spinările grase ale cât mai multor asemenea fiare însetate de sângele bugetului, indiferent că sunt de la PSD, PDL, PNL sau UDMR. Căci doar atunci când aceşti rechini vor fi închişi în acvariile de la Rahova şi decapitaţi politic, România însăşi va putea să se înfrupte din ficaţii şi cartilajele care le ţin loc de şira spinării, ca să se vindece odată de cancerul care-o macină de atâta amar de vreme.

Comentarii

+