Avea dreptate Băse când se plângea că țara are lipsuri grave. Chelneri de calitate, școliți, asta-i lipsește țărișoarei. Ce-i drept nu știu prin ce localuri a umblat suspendatul, de-l serveau chelneri cu doctorat în filosofie, dar undeva în centrul Bucureștiului, într-o zonă foarte liniștită, în buza parcului Grădina Icoanei, se află un local unde servirea e demnă de palatul Cotroceni.
Localul cu pricina se numește Gargantua și a reușit să mă impresioneze încă de la început prin faptul că terasa era plină și cu toate astea nu vedeai o mână care să stea ridicată mai mult de 3 secunde. Doi tineri se mișcau precum furniciile între mese, prompți și politicoși. M-am simțit minunat să trec de la „ți-a plăcut?”, în Centrul Vechi, la „cum ați considerat preparatele noastre?”, la Gargantua. Aș propune o mărire de salariu pentru cei doi, dar îmi pun în cap restul personalului și conducerea.
La prima impresie tinzi să crezi că totul este foarte scump și simandicos. Să spunem că prețurile sunt medii, oricum mult mai bune decât numeroase așa zise restaurante din Centrul Vechi, unde mai pui că acolo ți se plimbă și turistul prin spate, încercând să-și facă loc în haosul „teraselor”. Mi-a fost adus cu promptitudine un meniu și băutura în mai puțin de trei minute, regulă la care țin foarte mult. De asemenea, dacă ai probleme în a te hotărâ, chelnerii sunt mai mult decât pregătiți spre a-ți spune ce conțin felurile de mâncare și să te ajute în alegerea ta. Și mâncatul ăsta nu-i așa ușor cum pare.
M-am decis să încerc ciorba de văcuță (12 lei) , precum orice ciorbar ce se respectă, galletto cu cartofi prăjiți (29 lei), pizza Diavola (26 lei) și la desert o înghețată (17 lei). Cu aproximativ 90 de lei eu m-am săturat, dar sincer nu mai mâncasem de vreo trei ore și îmi era foarte foame. Se poate și mai ieftin cu siguranță.
Dacă mâncarea nu ar fi fost multă și bună mi-ar fi părut chiar rău de servire, dar cumva totul a mers șnur. Îndeajuns cât să am timp să-mi savurez băutura a sosit și ciorba. Aici am întâmpinat una din puținele probleme. E prea puțină. Consistentă, gustoasă, dar puțină. Cumva vedeam mai mult partea goală a bolului, decât pe cea plină. Dar am savurat-o la timp pentru a mă bucura de o porție uriașă de cartofi prăjiți cu un ditamai „cocoșul mic”, venite la pachet cu un sos de smântână și usturoi foarte răcoritor. Încă puțin și mă dovedeau, dar pizza mirosea foarte bine așa că nu m-am putut abține să nu încerc și din ea. Foarte bine făcută, bogată în topping și un cașcaval cum rar mi-a fost dat să gust la multele pizzerii pe unde am fost.
Desertul a fost întradevăr un experiment, o înghețată de vișine cu vanilie, mărginită de foaie de napolitană și decorată cu o frunză mare de mentă din care am gustat fără rușine.
Așa cum am spus și mai sus, sunt foarte puține lucruri care să nu-ți placă la Gargantua: ciorba puțină, mesele rotunde de pe terasă deoarece sunt prea mici și situația devine la un moment dat înghesuită și faptul că nu-și iau libertatea de a selecta clientela, măcar acei ce vin cu câini și-i lasă să se plimbe-n voie printre mese. În rest, jos pălăria și burta.
