HomeSocialScrisoare deschisă către Gigei

Scrisoare deschisă către Gigei

Am auzit că ai fost numit Ministrul Culturii. Felicitări ție și condoleanțe culturii române. Numirea ta se explică probabil prin faptul că, slujind mai mulți ani ca preot (în parohia Roșieni din județul Olt), știi să cânți prohodul.

Clădirea în care s-a instalat (abuziv) Ministerul Culturii este sediul Bibliotecii Naționale a României. Știu că nu ți-e ușor să pronunți cuvinte atât de lungi, dar mi-a fost teamă că, scriind prescurtat, BNR, ai fi putut crede că este vorba de Banca Națională a României.

O bibliotecă nu este un depozit de cărți, cum probabil îți închipui. Dacă era așa, statul român construia un siloz și, în loc să-l umple cu cereale, îl umplea cu cărți. Cu atât mai puțin Biblioteca Națională. Du-te până la Paris și, în loc să te uiți la domnișoarele îmbrăcate în blănuri și complet goale pe dedesubt, de pe Saint-Denis sau din zona Moulin Rouge, vizitează Biblioteca Națională a Franței, aceea construită în timpul lui François Mitterrand, cu 2.000.000.000 de euro și dată în folosință în 1998. Cuprinde printre altele patru turnuri de sticlă grandioase, în formă de cărți deschise. Dacă ai să intri în acea bibliotecă ai să constați că, în afară de cărțile propriu-zise (aproximativ 12.000.000), acolo se află zilnic mii de oameni. Nu este vorba numai de cei veniți să împrumute sau să restituie cărți, ci și de cei care citesc la fața locului, de cei care participă la conferințe, la vernisajele unor expoziții, la lansări de cărți, la tot ceea ce înseamnă o viață culturală completă.

…Chiar în timp ce scriu aceste rânduri aflu că ți-ai pierdut postul de ministru și că în locul tău a venit un ministru interimar, Mihnea, specialist în inginerie economică și, în mod curios, în securitate națională. Sunt specializări demne de tot respectul, dar tot fără legătură cu poziția de Ministru al Culturii, ca și preoția. Din punctul meu de vedere Mihnea este tot un Gigel.

Așadar, dragă Gigel II, o bibliotecă, și încă una națională, nu este un depozit de cărți, ci o instituție de cultură de mare complexitate, care stochează, administrează și pune în circulație toate informațiile referitoare la identitatea culturală a unui popor. Biblioteca Națională a României are și ea această funcție − este ADN-ul poporului român. Cărți, reviste, ziare, manuscrise, incunabule, stampe, documente de mare valoare culturală și istorică intră mereu în atenția studenților și elevilor, a profesorilor și cercetătorilor, a scriitorilor și oamenilor de știință, a publicului larg (și nu zac în depozite, cum îți închipui), tocmai datorită activității bibliotecarilor. Deși au în grijă peste 12.000.000 de volume, ca și colegii lor din Franța, ei sunt de trei ori mai puțin numeroși și primesc salarii de patru-cinci ori mai mici. Dar ceea ce fac bibliotecarii români nu e cu nimic mai prejos decât ceea ce fac colegii lor francezi.

Și după toate astea vii tu – Gigel I, sau Gigel II, sau Gigel III, și cine știe câți vei mai fi – să strici o instituție care funcționează la nivel european. Vrei să-i iei aproape o jumătate din clădire (în afară de spațiul pe care l-ai ocupat abuziv, cu ministerul tău) CA SĂ O ÎNCHIRIEZI ȘI SĂ SCOȚI BANI!

Vor fi la Biblioteca Națională nunți și botezuri?! Gigel, Gigel, este ca și cum ai deschide restaurante în Catedrala Neamului!

BREICHING NIUZ

spot_img

Caricatura zilei

spot_img
spot_img

Articole asemănătoare