Jurnal de soție de suporter (episodul 2)

de Marcel Viorel , 24 aprilie 2016
Jurnal de soție de suporter (episodul 2)

Îmi e rău! A venit bătut acasă! Când am deschis ușa la intrare la unu noaptea și l-am văzut plin de sânge și de vânătăi să leșin în pragul ușii. L-am întrebat, aproape urlat, „ce ai pățit iubireee?”. La care el îmi spune râzând: „ne-am văzut cu galeria adversă... de data asta au câștigat ei…”.

Am stat și am pansat la răni toată noaptea. Mi-a zis că a fost și la poliție, a plătit o amendă, a dat niște declarații, „chestii obișnuite în lumea sportului femeie, nu știi tu d-astea”. Păi ce să știu? Chiar așa, e normal? Să-ți plece bărbatul la meci și să se-ntoarcă bătut ca fasolea și zâmbind ca boul că a-mpărțit și el un pumn-doi? Dacă mai sunt femei în situația mea trebuie să facem ceva. Nu-i normal! Să nu-i mai lăsăm să plece la meci, nu alta! Păi eu dacă-l pun să ducă gunoiul, ori să spele o farfurie spune că-l jignesc, dar că o galerie întreagă îl înjură de mamă și-l bate… cine să-i mai înțeleagă. Eu proastă că stau după fundul lui. Trebuia să-l las să-și plângă de milă și să-și curețe singur rănile, dar se văicărea ca o potaie „au, au, au…”.

Îl și întreb din nou: „iubire, e normal?”. „Păi cum să nu fie normal iubire? Cum să spună despre noi că suntem niște blatiști ordinari? Păi să nu te enervezi?”. Și mă uitam la el ca proasta. Nu-nțelegeam, pe cuvântul meu. Ne-a crescut întreținerea, s-a scumpit gigacaloria, a crescut rata la bancă pentru că au spus ăia de rău despre echipa lui?

Dar n-am văzut în viața mea atâta mândrie. Să-l fi văzut cum zâmbea când se uita la rănile lui. Ziceai că-i însemnat cu ecuații de Nobel, nu alta. Și ca să mă enerveze și mai rău îmi spune că la următorul meci o să se răzbune. Stăi mă drace cuminte că te recuperez de la spital, schilodit și cu o bală-n colțul gurii pentru tot restul vieții. Chiar așa, te-au bătut cu steagurile alea-n cap? Vai de capul meu…

Colac peste pupăză, să mai destind atmosfera, îl întreb cum a fost meciul. Poate s-au aprins la bătaie și de la vreo partidă disputată. „Deci, cât s-a terminat derby-ul ăsta mult așteptat?”, îl întreb. „Habar n-am iubire, că tot meciul am stat cu spatele la teren și am scandat… cred că am bătut… nu știu… cred”.

Loading...

Comentarii

  • Cindva se va pune o intrebare tulburatoare

    24 aprilie 2016 21:09

    Care ? Fotbalul asta , mai produce si altceva decit indobitocire in masa ?

    raspunde comentariului
+