Parlament

Comisia de anchetă a lui Liviu Dragnea rescrie istoria

Comisia de anchetă a lui Liviu Dragnea rescrie istoria

Nu lăsați niște capete de lemn să ne distrugă pădurile!

Reveniți la putere după marele șpiț în cur pe care li l-a dat strada, post-Colectiv, șobolanii aducători de ciumă roșie sunt ca Bourbonii din Franța, după căderea lui Napoleon. Nu c-ar fi de sânge regal, fiindcă multora dintre ei le cântă încă greierii din tălpi serenade seara, iar alții par abia la a treia generație scoborâtoare din pom, după maimuță, ci pentru că tot ca Bourbonii întorși din exil se comportă: n-au uitat nimic și n-au învățat nimic. N-au uitat nimic din ura față de străini, de tehnocrați, de toți cei care le dau peste degete când fură, și n-au învățat să renunțe la niciuna dintre metehnele pentru care au fost alungați acum doi ani.

Ordonanța 13 a căzut! Ghici cine face acum treișpe-paișpe!

După lupte seculare care au durat două săptămâni, un drapel uman și muuuulte luminițe de 7 wați, dreptatea a triumfat: cei doi elefanți trimiși de Dragnea să-l scape de pușcărie și să calce în picioare tot ce însemna stat de drept în România și să ne-nvețe ce-nseamnă statul de drepți, au fost împușcați. Culmea, Ciordache deputatul a lins frumușel unde scuipase Ciordache ministrul și a votat pentru respingerea ordonanței, alături de toți ceilalți șobolani prinși la înghesuială.

Cosette Chichirău, USR: ”Dacă Dacian Cioloș se va hotărî să intre în politică, USR mi se pare singura lui opțiune!”

Ca să nu-i mai acuze lumea că nu se implică în viața Cetății, o mulțime de tineri au decis, în decembrie 2016, să-și pună pe ei niște haine mai rezistente, să-și tragă în picioare cizmele de cauciuc, să se țină cu degetele de nas și să intre în politica românească, poate-poate or mai curăța ceva. Pe majoritatea îi regăsim astăzi în Uniunea Salvați România, partidul-revelație al ultimelor alegeri. Chiar dacă sunt foarte puțini, comparativ cu clasicii baroni din Parlamentul României, prezența lor activă e suficientă pentru a-i scoate din sărite pe aceștia, după cum s-a văzut și la recentele proteste din plen. Acolo, ”capul răutăților” a fost, printre alții, deputata Cosette Chichirău, care le-a făcut zile fripte lui Tăriceanu, Ciordache și celorlalte autorități (in)competente. Ce-o mână pe Cosette în luptă vă spune chiar ea, în rândurile următoare.

Nu mamuții radioactivi din Piața Victoriei sunt periculoși, ci elefanții hiperactivi din Parlament!

Fără îndoială că, la ora când scriu aceste rânduri, angajații România TV își dau deja cu tesla în ouă (bine, care o mai avea pe acolo așa ceva – de doamna Corina Drăgotescu știu sigur că are, deci își dă!) că nu le-a venit lor ideea sefe care i-a venit lui Tolo, anume că Piața Victoriei este supusă unor doze mortale de radiații. Ce căței plătiți de Soroș să latre anti-PSD, ce lasere de citit gândurile guvernanților, ce lanterne de 7 wați faza scurtă, pentru manipulat psihotronic tinerii frumoși și liberi?

Duie Mragnea, dar ce punem în loc?

Revolta împotriva modului în care s-a încercat și se încearcă schimbarea codului penal este necesară dar nu suficientă. Căci problema principală nu rezidă neapărat în maniera în care sunt pedepsite infracțiunile, ci în miile de legi din amonte care duc prea ușor cetățenii cu și fără funcții în postura de infractori.

Teme-te de Dragnea și când îți face daruri!

Nu știu dacă Liviu Dragnea are printre strămoși și greci sau se trage direct din austrolapitecus teleormanensis, dar cu omul ăsta trebuie să stai cu mâna pe portofel și când mergi la ștrand, că găsește el unde să și-l bage după ce ți l-a ciordit. Așă că poate n-o fi grec, dar de Dragnea trebuie să te ferești și când îți face daruri, fiindcă sigur strecoară și-un troian printre ele. După ce s-a zbătut de-a început să chelească la mustață ca să scape de tinicheaua abuzului în serviciu, brusc și dintr-o dată Dragnea pare să se fi resemnat că va ajunge la veceu turcesc și gratii-n geam și pledează din toți rărunchii pentru adoptarea cât mai urgentă a Ordonanței 14, adică aia care o să-l înfunde.

De acum, stați cu un ochi pe Parlament și cu unul pe buzunare

Proțăpiți la butoanele deciziilor privind justiția din țara asta pentru că-i recomandau nu neapărat vocea și talentul, ci mai curând familiile mafiote din politică – PSD, PDL, PNL/aceeași mizerie – judecătorii Curții Constituționale nu și-au uitat niciodată binefăcătorii și n-o să muște cândva mâna care i-a crescut, i-a hrănit și i-a trimis să judece dreptatea. De aceea, în chestiunea Ordonanței 13, ei nici măcar nu s-au obosit să scotocească lucrurile și să vadă abuzul cumplit comis de grindeni, ci au întors-o direct din ușă, fără s-o mai invite în Curte. A fost ca-n bancul ăla cu popa dedulcit la femeiuște: e înaltă, blondă, frumoasă, dar nu e din parohia mea.

Iohannis a vorbit în Casa Surzilor

După ce luni în șir l-au ignorat, l-au luat peste picior și nu l-au scos din „mutălăul”, ”autistul” și ”Frankenstein”, domnii parlamentari de la PSD-ALDE și iluștrii lor votanți au observat, cu spaimă, un lucru la care nu s-ar fi așteptat: că ”mutălăul” vorbește. Fără hârtii în față, fără șoptit în căști, vorbește din capul lui și spune lucrurilor pe nume. După ce-a plecat Băsescu, acum doi ani, nimeni nu le mai zisese verde-n față acestor domni ce gândește despre ei, nimeni nu le mai arătase oglinda, să se vadă, în toată splendoarea mârlăniei lor.

Câte cuvinte de onoare are un politician fără onoare? Câte vrea el!

Or fi politicienii noștri așa cum sunt, or fi hoți, curvari, bețivi, agramați, proști bâtă și ticăloși, dar trebuie să recunoaștem un lucru: au cuvânt de onoare. Unii dintre ei au chiar mai multe cuvinte de onoare, pe care le aruncă-n stânga și-n dreapta ca și cum ar împărți autografe verbale tuturor fanilor.

În căutarea creierului pierdut – pastile compensate pentru politicieni cu bloguri în cap (2)

Intrat într-un con de umbră de când noul coleg de partid, Ghiță, intră tot mai des pe DNA, Bogdan Diaconu a identificat și el dușmanul de clasă: toți ăștia cu nume străineze. Pentru șeful de la PRU e suficient să nu te cheme Ion sau Gheorghe ca să fii un trădător de țară. Căci iată ce scrie el pe pagina de Facebook: ”Clotilde și Cossete îl susțin pe Julien, soțul lui Valerie, să devină prim-ministrul lui Klaus la comanda lui Soros! Halal alegeri! Mândri că suntem români!”

Și zici că nu votezi? Înseamnă că-l votezi pe Dragnea și nu știi!

Când veneau băieții cu ochi albaștri, doi câte doi, și-ți sunau la ușă să te mai întrebe de una-alta – ce-ți fac copiii, dacă nevasta e bine, dacă soacra e tot clonțoasă și de ce dracului nu te-ai dus la vot până la ora aia, ți-ai fi dat și-un rinichi gratis să ai și tu ocazia să votezi liber și nu să pui ștampila, cu spaimă și silă, tot pe Savanta&Cârmaciul.

Sila și scârba ne vor scoate din case!

În România avem tot ce ne trebuie ca să murim ca nişte câini din cauza psihopaților corupți care populează Parlamentul. Dar mai avem şi multă silă, şi dispreț, şi greață. Și dacă pe 11 decembrie nu ne va scoate la urne simțul civic, măcar să ne scoată ura.

O Nuți la vremea ei face cât zece bărbați

Știu, știu, celebra vorbă de înțelepciune românească suna altfel, dar în situația de față nu avem nici lăbuțe, nici femei, ci doar o ființă supranaturală, ceva între Uandăr Uămăn și Nevasta lu' Omu' Liliac: Elena Udrea. Sătulă să fie ”bună pentru România”, fosta ministresă s-a făcut fată rea și candidează din nou, sub sloganul ”O femeie cât zece bărbați”. De data asta singură-singurică, fiindcă nu mai are cine s-o împingă de la spate, toții bărbații din viața ei fiind, momentan, ocupați – Cocoș e la bulău, Pinalti e la bulău și nici Băselu nu se simte prea bine.

Vor referendum? Dați-le referendum!

După ce părintele lor spiritual, eternul Ion Iliescu, a prigonit, în tinerețe, religia mai ceva decât Saul din Tars și nu i-a băgat nimeni faza lungă-n ochi, ca să-l transforme în creștin, după ce au curvăsărit mai ceva decât Maria Magdalena, fără să renunțe însă, ca aceasta, la cea mai veche meserie din lume, pesediștii s-au trezit, brusc, orbiți de credință ca pe drumul Damascului. S-au trezit că sunt ortodocși cu ștate vechi, că se-nchină la icoane, că pupă poala popii și fac alte asemenea gesturi de mare angajament, pe partea teologică. Orice om cu scaun la cap și-ar pune întrebări legate de această convertire de-a dreptul miraculoasă, dar nefericirea e că printre votanții PSD nu se află prea mulți cu scaun la cap, ci, ca să-l parafrazăm pe ilustrul moralist Sorin Ovidiu Vântu, cel mult ”cu scaun în creier”, dacă înțelegeți ce vreau să spun.