Fiecare are o zi pe lumea asta, iar astăzi sărbătorim, după ce ne-am revenit din mahmureala Zilei Internaţionale a Pisicii, Ziua (tot Internaţională) a Stângacilor. Prilej să adresăm şi noi cele mai bune urări şi multe succese în activitate tuturor stângacilor din România, că pe ai altora are cine să-i felicite pentru dexteritate. Trecând de generalităţi, nominalizăm unii sărbătoriţi ai momentului şi care merită aprecierea cuvenită:
1. Ion Iliescu. Nimeni nu poate nega că dl Ion Iliescu este un stângist niciodată trădător al pasiunilor cu mâna stângă. Urmându-i la Putere unui alt mare stângaci al politicii româneşti, tov. Ceauşescu, dl Iliescu a ţinut tot timpul partea stângă a căii şi cauzei adevărate. S-a remarcat prin stângismul declaraţiilor din timpul mandatelor de Preşedinte când, imediat cum deschidea gura, mai lansa o stângăcie antologică şi negată prompt a doua zi, pe motiv de scoatere din context. Exageratul stângism dovedit l-a dus până în situaţia de a fi schimbat din funcţia activă de propriii admiratori, iritaţi că Ion Iliescu expedia constant croşee verbale de stânga în stânga de caviar iubită unanim în PSD minus, evident, dl Iliescu. Să ne trăiască în veci deoarece cu stânga lui se dă, nu se ia!
2. Victor Ponta. De 2 X Bărbat politic de stânga (până la dedublare), actualul Premier este modelul perfect de succes pentru stângistul care, din începătorul dormind prin gările pariziene şi admirator al lui Coposu, ajunge să gestioneze expert şampania de 1800 euro din Dubai şi croazierele luxoase în Caraibe. Asta în timp ce atât el cât şi soţia îşi donează social-democrat o parte a salariului, din grijă pentru amărâţii Patriei. Evoluţia i se datorează Maestrului său de Stânga în ale politichiei româneşti, Adrian Năstase, de la care a învăţat cum să semnalizeze stânga şi să înşface orice vine din celelalte direcţii. Consecvent crezului stângist, a ales să se opereze în Turcia tot la piciorul stâng, având oroare să şchiopăteze cu dreptul băsist. Se preconizează la următorul consult din cabinetul DNA o afecţiune gravă la articulaţia coxofemurală stângă şi tratament specializat în Azerbaidjan, al treilea salon pe stânga, patul de la geam.
3. Adrian Năstase. Naşul politic al celui felicitat la pct. 2 rămâne acelaşi redutabil stilist al stângii româneşti, mânuind mereu cu stânga floreta ironiei pe Facebook contra dreptaciului (adică unul care manipulează şpa(n)ga cu dreapta) Băsescu. Realizările stângiste din perioada Prim-Ministeriatului său sunt antologice, luând de la Popor şi dând dreptei internaţionale cu amândouă mâinile, ca să ni se întindă şi nouă o stângă de ajutor european. De la linsul unei îngheţate pe băţ (ţinute cu mâna stângă) împreună cu Berlusconi a ajuns, din păcate, la o vânătoare cu dreapta a propriei beregate. Rectificăm – din fericire, pentru că astfel a dovedit imprecizia necesară supravieţuirii atât în muzeul din Zambaccian, cât şi în duelurile de pe Facebook cu Băsescu.
4. Liviu Dragnea. Ilustraţia în carne şi oase a marilor realizări în viaţă pe care le poate accede un "băiat de la ţară", atunci când ştie să folosească eficient bombonica personală şi bombonicile de pe colivele alegătorilor PSD. Într-un judeţ unde sărăcia este împărţită echitabil, să ajungă la toţi – conform normelor clasice ale socialismului românesc, ţăranul stângist Dragnea a ajuns să dea tot ce este de dat cu stânga, respectiv nimic, şi să ia cu dreapta tot ce este de luat, în numele Poporului. Performanţa i-a fost apreciată corespunzător în faţa unui complet de judecată stângaci, care i-a dat cu suspendare ce ar fi trebuit să execute la răcoare. Logic, asta l-a propulsat pe primul loc în ierarhia celei mai mari lăbăreli politice cu mâna stângă autohtonă, PSD.
5. Maria Grapini. Pentru că tot am amintit activitatea feisbucistă a demnitarilor noştri, foşti sau actuali, nu puteam trece peste felicitările cuvenite dnei eurodeputat cu ocazia Zilei Stângacilor. Deşi persecutată de tastaturile virtuale indiferent de mâna utilizată, dna Grapini dovedeşte o eroică insistenţă în bătălia sa cu ortografia de dreapta, utilizată de trădători ai Facebookului şi ţării ca Pleşu şi Liiceanu, ca să ne rezumăm la o exemplificare minimă. Urările de "bunădimineaţa" adresate naţiunii chiar şi când eurodeputatul este cu serviciul "în Instambul", însoţite de "hn gând pios şi dravoste veşnică" înfrumuseţesc veaţa multor romîni ca cum floriile de maci cîmpile noastre înverzitoare.
6. Regele Mihai. Cel mai stângist şi stângaci Rege al României, devansându-l net pe socialistul înaintaş Ferdinand, capul încoronat care ţinea stânga politică numai la nivel de simpatie teoretică. Mihai fost de Hohezollern, actualmente al României, a pus în practică aspiraţiile stângii semnându-şi abdicarea la tinereţe, în faţa figurilor ruseşti, şi abdicarea de la bătrâneţe dinaintea figuraţiei dudeşti. E adevărat că prima dată a dat, nu a luat, iar în zilele noastre a luat înapoi ce-a dat atunci, plus dreptul de succesiune nepoţelului cu pasiuni prea capitaliste; bine sfătuit azi de stânga regalistă cu portavocea lui Duda – cel care a declarat că decăderea României a fost adusă de democraţia occidentală. Îi acordăm totuşi, ca la pensiuni, bătrânului Mihai o margaretă, pe care o are deja fără să mai dăm de la noi – ca respect pentru vârstă şi încăpăţânarea prin care o să ajungă Rege Duda când o ieşi la pensie din serviciile secrete, adică doar cu picioarele înainte.
