HomeActualitateAeroport internațional, siguranță românească

Aeroport internațional, siguranță românească

Să zicem că vine o calamitate. Ne lovește un cutremur, cade un avion sau trage un vânt Oana Roman și dărâmă o clădire. Pe cine ne bazăm în astfel de situații? Pe serviciile de urgență asigurate, din păcate, de statul român!

Ca să vedem mai bine cum știe statul să se ocupe de siguranța cetățeanului în situații de urgență, iată un caz exemplar: serviciul de pompieri din cadrul Aeroportului Internațional Timișoara (AIT). În caz că nu știați, este al doilea ca importanță din România, după cel din Otopeni, peste un milion de pasageri trecând anual pe-acolo.

Domeniul aeronautic este hiper reglementat pentru că, vedeți dragi cititori, zborul omului e un fel de anus contra naturii. Toată tărășenia se poate rezuma astfel: ia niște zeci sau sute de oameni, bagă-i într-un tub împreună cu o cantitate mare de combustibil și aruncă-i la mii de metri în aer. Are sens, nu? Din fericire, datorită acestor standarde date mură-n gură, accidentele se-ntâmplă rar. Cu toate acestea, când avem parte de un dezastru aerian, serviciile de urgență trebuie să funcționeze mai bine decât mașina de vot a lui Liviu Dragnea. Mai ales că în cazul pompierilor ai nevoie de oameni vii și nu de morți sau zombi ca-n cazul cneazului din Teleorman.

Un costum ignifug care ia foc

În genere, un pompier trebuie să fie un om tânăr. Trebuie să alergi prin flăcări, cu mască de oxigen și echipament de zeci de kile, eventual târând după tine o băbuță, un bebeluș și vreo două pisici amețite. Pe scurt, trebuie să fii un fel de Batman. Aeroportul din Timișoara, din păcate, nu subscrie la această filosofie. Dacă tot pică rar avioane, putem, nu-i așa, să avem o medie de vârstă printre angajați care să atingă chiar și 50 de ani, că nu se face să dai oamenii afară și să-i lași fără loc de muncă. Mult mai bine îi angajezi pe un post care-i poate omorî împreună cu zeci de pasageri. Logica imbatabilă a conducerii AIT.

Mai mult, echipamentul care trebuie să se afle la dispoziția pompierilor de aeroport e musai să fie ultimul răcnet, că doar kerosenul arde mai tare ca zece ani de Anna Lesko. Bine atunci că pompierii din Timișoara beneficiază de salopete de tip nomex (un material ignifug), din care pot să ia foc ața care ține costumul împreună, fermoarele de plastic și inserţiile reflectorizante. Și asta de-abia de anul trecut, că până atunci bătrâneii curajoși din cadrul serviciului se luau la omor cu focul îmbrăcați în niște salopete din bumbac.

Apropo, avioanele prăbușite sunt cam nesimțite. Păi, după ce că explodează și iau cu ele zeci de oameni în lumea de dincolo (ca să voteze cu USL, bineînțeles), mai și cad unde vor ele, nu unde pot să ajungă pompierii. De aceea trebuie să existe drumuri prin aeroport care să le permită autospecialelor să ajungă în timp util la locul tragediei. O simplă privire din satelit pe Google Maps ne arată că aeroportul din Timișoara are totuși un drum perimetral, dar care e îngust, are o singură bandă și e din pietriș. Numai bine ca o măgăoaie de zeci de tone plină cu apă să se împotmolească mai tare ca Gigi Becali într-o bibliotecă.

Cine e de vină?

Conducerea, care va da vina pe minister, care va da vina pe Ponta, care va da vina pe Băsescu, care va da vina pe Dumnezeu, care va da vina pe Lorin Fortuna. Ce e important de reținut: indiferent că a fost vorba de guvern portocaliu sau uslamist, nimeni nu s-a interesat de situația pompierilor din acest aeroport. Actualmente, la conducerea AIT se află Dan Idolu, care a mai fost director timp de zece până să vină PDL la putere. Radu Berceanu l-a concediat a doua zi după turul doi al parlamentarelor din 2008 și l-a înlocuit cu patronul unei fabrici de confecții (aeroport, chiloți, tot aia!), Cornel Sânmărteanu, în timpul căruia, că veni vorba, s-au cumpărat costumele fantastice de pompier de care vă povesteam mai sus.

Unde ești tu, Raed, doamne?

Ar fi nevoie, poate, de un Raed Arafat. Ei bine, Arafat nu e unul singur, ci sunt mai mulți, dispuși în tot felul de funcții în cadrul serviciilor de urgență românești, dar care, ca-n reclamele alea tembele de poșircă cu aromă de coniac, nu au cu cine. Iată exemplul lui Dan Iliescu, fost supervizor de tură pentru pompierii de pe AIT! El și-a dat demisia din funcția caldă la stat la care alții nu ar renunța pentru nimic în lume, cităm, „ca urmare a opiniei personale consolidate cu privire la deficiențele decizionale ale conducerii unității, la nivel superior, deficiențe care au efect negativ, chiar inhibitor și păgubos, atât sub aspect funcțional, cât și moral, în privința bunei funcţionari generale a activităţii și responsabilităților specifice, respectiv a îndeplinirii atribuțiilor și obligațiilor ce-mi revin”. Fraier, nu-i așa? Doar că Dan Iliescu nu era un secretar de stat cu vizibilitate publică, care atunci când nu a fost lăsat să-și facă treaba a reușit să scoată oameni în stradă. Tot ce a putut să facă e să pună niște mesaje pe Facebook care ne-au atras atenția și ne-au făcut să aruncăm un ochi în direcția Aeroportului Internațional Timișoara. Din ce-am văzut și noi, nu putem decât să-i înțelegem și să-i aprobăm decizia. Nici măcar Superman nu ar putea colabora cu statul român, barem un biet muritor.

Cazul Aeroportului Internațional Timișoara nu este singular, din păcate, ci doar unul dintre multele exemple de acest fel pe care le putem da. De aceea, vrem să tragem un semnal de alarmă. Întrebarea e dacă vom fi tratați ca niște domnul Goe care nu-și văd locul sau dacă guvernul de cinstiți al lui Ponta se va uita mai cu atenția în direcția serviciilor de urgență. Nu vreau să pun pariu – mi-e teamă că o să câștig.

 

Publicat în AC 4 (21 – 27 ianuarie)

BREICHING NIUZ

spot_img

Caricatura zilei

spot_img
spot_img

Articole asemănătoare