Nu știu cum sunt alții, dar de câte ori aud de Paște mă ia așa, o stare de autosuficiență. Genul ăla de sentiment pe care îl ai doar dacă ai mâncat drob și pască și te uiți la copii cum mănâncă ouă de ciocolată. Ai făcut tot ce ți-a stat în putință, dar mai trebuie să lași și pe alții să muncească. Și apoi tai din nou din chec și dai pe Măruță. Se pare așadar, că anul ăsta, la Târgu Mureş, Paștele a venit în avans pentru oamenii ca mine, ahtiații după Paște. Mă rog, pentru unicul caz de acest gen, un preot beat mangă, care tot cântă, ca-n basme, de trei zile și trei nopți ,,Hristos a înviat din morți”.
Problema omului cu sărmanul cântec nu este clară nici la acest moment. Ziarele vuiesc că preoții nu au voie, frate să bea. Păi nu Iisus a zis că vinu-i sîngele lui? Eu, dacă aș deține o astfel de informație, mi-aș face probleme doar în privința unui lucru: Mi-e să nu iau vreo malarie din Cotnari, cine știe, o fi fost infectat Mântuitorul la momentul Cinei cea de Taină.
Și în privința cântecului ce problemă au? Brenciu nu râgâie pe note la fel? Sau Cheloo. Cheloo ce are? E el mai presus de preotul nebun de beat din Târgu Mureș? Nu. Măcar trimisul Domnului de la vie calcă pe moarte, nu calcă pe organul genital al ascultătorului. Bașca, mai aprinde și lumina, nu o stinge ca mironosița de Ruby.
Așa că nu văd aluzia. Nu romanii, strămoșii noștrii vedeau în vin esența vieții? Nu se îmbăta Traian cu Decebal? Sau Mircea cel Bătrân cu Baiazid în Scrisoarea III? Bineînțeles că se îmbătau toți, chit că partea aia fie a fost cenzurată sau dată uitării.
Vedeți, deci, oameni buni, că vinul face parte din tradiția noastră. Că în cercul nostru de bețivi incurabili, care și cu toporul lângă ceafă vorbim în dodii, nimeni nu e scutit pe scara socială, fie că e preot, dentist, sau și preot și dentist. Beția să trăiască și, dacă avem un motiv pentru care să bem, e și mai bine. De exemplu, bem pentru Loja Masonilor Reptilio-Grenikeri, chiar dacă nici măcar nu știm dacă există sau nu. Și asta face beția sport național. Cum spunea și cântecul: ,,Și hai să ne avem ca frați/ Toți suntem puțini luați”. Luați de băutură, nu?
