Cine spune că America e ţara tuturor posibilităţilor ori nu e suficient documentat, ori n-a trecut prin România. E adevărat, în America s-a putut întâmpla ca un tăietor de lemne, ca Abraham Lincoln, să devină, peste ani, preşedinte, dar asta nu-i nimic: la noi este posibil chiar ca un cioban să devină jurist, ceea ce, trebuie să recunoaşteţi, depăşeşte orice închipuire. După un vot la parlamentare care a sunat mai curând ca o glumă proastă, în noile comisii de specialitate ale Senatului şi Camerei s-au făcut nişte desemnări care par, prin comparaţie, bancuri seci. Bunăoară, Gigi Becali a fost desemnat de colegii lui din PNL drept reprezentant al partidului în Comisia juridică a Camerei.
O alegere de care, cu siguranţă, celebrele familii liberale de pe vremuri, ca Brătianu, Sturdza ori Rosetti, care au dat ţării atâţia jurişti de marcă, ar fi fost foarte încântate. La drept vorbind, dintre toţi penalii penelişti, Gigi e cel mai îndreptăţit să se pronunţe asupra legilor, întrucât e singurul care a purtat la încheietura mâinilor nişte superbe cătuşe, perfect asortate la cămaşa Armani. De altfel, prima lui declaraţie a fost concludentă: „N-o să mai existe vreodată în România că dacă dai bani unui jucător de la altă echipă, asta să se numească mită”. Prin extensiune, puteţi băga mâna în foc că n-o să se mai cheme mită nici când o să se dea sau o să se primească bani pentru diverse servicii, la medic, profesor, vameş etc.
Dar Becali nu e singurul om potrivit la locul potrivit. La Comisia externă sunt numai specialişti: Cristi Rizea este anchetat de DNA pentru o fraudă de câteva milioane de coco şi, aparent, n-are nicio treabă cu diplomaţia externă. Ei, însă dacă ne uităm mai bine prin garajul omului, vedem că are acolo nişte maşinuţe străineze, printre care şi un Ferrari ultimul răcnet. Deci Ferrari, stronzo, testa di cazzo, Bella Italia, vedeţi că se leagă de Externe? Nu mai zic de Antonie Solomon, primarul traseist şi puşcăriaş, aflat acum la PP-DD: la cât a voiajat ăsta, îl puteam pune şi ambasador itinerant, nu doar membru în Comisia de politică externă! Şi mai avantajaţi sunt Mircea Banias (PC) şi Olosz Gergely (UDMR), care, acuzaţi de trafic de influenţă şi luare de mită, şi-au găsit un locşor călduţ în Comisia pentru disciplină şi imunităţi!
Însă cel mai bine stăm la capitolul Cultură. Om fi la celelalte comisii reprezentaţi de nişte habernauţi, însă la Cultură sunt numai artişti şi creatori, unul şi unul! De pildă, Alexandru Mazăre, fratele faimosului primar, membru în Comisia de Cultură a Senatului. Ce spuneţi voi? Că ăsta n-a intrat în viaţa lui într-un muzeu sau într-o bibliotecă? Păi, nici nu-i trebuie, de vreme ce-l vizitează pe frăţior, care, de când e primar, a agonisit atâtea opere de artă cum nici la Luvru nu găseşti! Păi ce Gioconda, frate, ce Maya desnuda? S-o vezi pe Pamfile în viu, goală nu doar la trup, ci şi-n cap, la Mazăre-n dormitor! Cât despre biblioteci, hai să fim serioşi: voi n-aveţi habar câte fete sărace a culturalizat Săndel arătându-le biblioteca!
Tot la Senat, din Comisia de Cultură vor mai face parte şi celebrii jurnalişti Sorin Roşca-Stănescu, zis „Ciripoi”, şi Gabriela Vrânceanu-Firea-Pandele-etc., zisă „Albinuţa”. Dacă sunteţi poet, scriitor sau regizor şi vreţi să primiţi şi voi nişte firfirei de la stat, vă spun de pe acum: scrieţi o odă contra lui Băsescu, un roman-foileton despre idila dintre un preşedinte chel şi o duduie blondă sau regizaţi telenovela „Feţele marinarului” şi sigur veţi fi răsplătit pe măsură. Nu putem încheia scurta noastră trecere în revistă fără a-l aminti şi pe inegalabilul Mihai Sturzu de la Hi-Q, membru de bază în Comisia de Cultură de la Cameră. Cu el, soarta fătucilor afone şi cu IQ la nivelul găinuşii de Mankiki este asigurată: Mihăiţă, le-ai scos din foame, bă!
Dar, din toată galeria de figuri, lipseşte totuşi un personaj cu şi mai mare greutate: Remus Cernea. Băiatul ăsta pe care guvernarea USL l-a scos şi din foame, şi din şomaj ar fi fost alegerea ideală pentru Comisia de culte: după 2.000 de ani de creştinism, ar fi venit Remusică şi ar fi propus scoaterea în afara legii a oricărei religii. Păi, ziceţi şi voi, ce altceva i-ar mai trebui unei ţări ca România, care, oricum, nu prea mai are niciun Dumnezeu?
