Brașovul, din păcate, nu e genul de oraș care, în general, reușește să adune mulți oameni pentru o cauză. Ultima oară când s-au strâns mai mult de 100 de oameni să protesteze pentru ceva a fost anul trecut, în vremea referendumului, când pentru un mic și-o bere câteva mii de brașoveni și-au amanetat creierul și au venit să scandeze din Piața Sfatului, la imboldul USL-ului, împotriva dictatorului de la Cotroceni.
Protestul de aseară a reușit să readucă însă Brașovul pe harta României. OK, n-au fost peste 10.000 de oameni ca-n București, sau 6.000 de oameni ca în Cluj, dar cele 5-600 de persoane care au protestat constant ieri (la un moment dat cred că s-a ajuns și undeva aproape de 1000) arată că și în centrul României există măcar o măsuță critică, chiar dacă nu suntem un mare centru universitar.
Pe la 5 jumătate, când am ajuns în fața Prefecturii și a Consiliului Județean, erau vreo 150-200 de oameni care scandau de zor împotriva Guvernului, Președintelui ori cianurilor. În principiu, protestatarul de Brașov corespunde portretului robot al protestatarului de București, cu câteva diferențe totuși: n-am văzut pe nicăieri pancarte împotriva capitalismului și nici n-am auzit scandari de acest gen. Erau câțiva naționaliști care săreau în ochi, care la un moment dat au cântat și imnul, dar nu îndeajuns de mulți încât să dea nota generală a protestului. Jandarmii? La fel de civilizați ca în București, dar puțini ( la Prefectură cred că erau vreo 5) și confuzi: nu au mai prea văzut așa ceva și nu știau cum să reacționeze.
Ce mi-a plăcut totuși e că am auzit, în sfârșit, o scandare nouă: “Ceaușescu n-a murit, este Ponta travestit!”
La un moment dat oamenii fac o scurtă pauză din scandări, dar nu pentru hidratare, ci pentru a se pune în mișcare pe Bulevardul Eroilor. Reușesc să ocupe fără probleme un sens de circulație în vreme ce puținii jandarmi, luați prin surprindere, aleargă bezmetici să facă un cordon pentru a permite circulația pe cealaltă bandă.
În vreme ce cheamă și alți oameni să li se alăture (și adevărul e că numărul protestatarilor începe să crească), grupul o cotește, după sensul giratoriu, pe Strada Mureșenilor iar apoi ocupă zona de lângă Piața Sfatului și Muzeul Casa Mureșenilor. La început toată strada, dar apoi, la insistențele jandarmilor, doar un sens. Mulți gură cască în jur pentru că lângă era un festival cu pești și se auzea muzică populară (deci, clar, la mijloc era o conspirație peștiliană), oameni care făceau poze, dar și multe persoane (în vârstă adaug) care îi aplaudau pe manifestanți.
Protestatarii se pun iar în mișcare și ajung apoi la sensul giratoriu de lângă Poarta Ecaterinei, unde se opresc să scandeze. Le se alătură din ce în ce mai multe persoane.
Apoi pe sub Tâmpa, pentru a le deranja micul și berea celor veniți la tradiționalul berar de septembrie de pe Arena Ion Țiriac. Și da, evident, acolo erau infinit mai mulți oameni, și niciunul dintre ei nu a percutat la mesaj.
Protestatarii coboară apoi spre Centru și ajung să blocheze intersecția dintre singura stradă pe care bucureștenii o cunosc din Brașov(Republicii) colț cu Michael Weiss, unde se opresc din nou pentru a orchestra, cu PET-urile din dotare, clasicele scandări. De notat că, în tot acest timp, le-au permis atât turiștilor cât și băștinașilor să circule pe stradă. Mulți dintre aceștia, deși erau ocupați să-i filmeze sau să le facă poze, s-au oprit să să-i aplaude.
Marșul s-a reluat apoi spre Mureșenilor iar lumea s-a oprit la sensul giratoriu de la începutul străzii, unde au și început câteva clinciuri cu forțele de ordine, nemulțumite că protestatarii blocau circulația.
Până la urmă, nu s-au notat incidente majore. O tipă care cânta la acordeon i-a zis unui polițist să fie mai vesel iar acesta i-a răspuns cu un zâmbet deloc parșiv. Oamenii și-au reluat drumul spre locul de pornire, au blocat câteva autobuze pe Bulevardul Eroilor (la un moment dat am numărat vreo 5) și s-au oprit vis-a-vis de Modarom. Pentru cei care știu Brașovul, locul acesta e un fel de Piața Universității ori Mecul de la Unirii, celebru pentur faptul că toți oamenii, când ies în oraș, își dau întâlnire acolo.
Din nou, lucrurile au decurs fără incidente notable. S-a cântat, dansat, câțiva copii mici au aplaudat. Autobuzelor li s-a permis să circule (mai greu ce-i adevărat), dar fără mulți nervi, iar pasagerii din ele îi aplaudau sau cel puțin nu-i înjurau din priviri pe protestatari. Mai puțin un cocalar care n-a găsit o întrebuințare mai bună pentru degetul mijlociu.
Una peste alta, un protest inedit în Brașov: un tur al cetății medievale care avea un singur scop: salvarea Roșiei Montane.
