“Peste 30 de ONG-uri precum ActiveWatch, Expert Forum, Miliția Spirituală, Funky Citizens sau Institutul pentru Politici Publice semnează un "apel la decență" în campania electorală în care afirmă că protestele din ultimii ani au arătat că nimeni nu poate "să confiște" societatea civilă și în care solicită partidelor politice să "dea dovadă de responsabilitate și să nu susțină candidați și programe care promovează extremismul și intoleranța." (hotnews.ro)

Vezi doamne, Nicușor, Munteanu și alții ca ei au confiscat societatea civilă și o folosesc politic. Și nu e corect!

Nu e, ce-i drept. Societatea civilă a fost deja confiscată de cele 30 de ONG-uri plus altele ca ele, de care, sincer, n-aud decât foarte rar. Cel mai des aud că se vaită când apare altcineva la tv cu burtieră pe care scrie “societatea civilă”. Și poți să faci orice unui ONG d-ăsta politic, să-i tai sursele de finanțare, să-i critici activitatea, dar să nu-i iei locul de societate civilă la tv, da? Că iese nasol!

De fapt, totul ține de bani. Cu N și M intrați în politică, prioritățile de finanțare ale sponsorilor se schimbă, pentru că marile companii au întotdeauna nevoie de relații bune cu politicul. De-aia, e foarte bănos să ai un ONG. Să ai și un ONG și conexiuni politice e de-a dreptul minunat. Eu le spun  ONG-uri de tip aspirină, pentru că fac de toate: asociații și fundații care militează pentru “libertatea discursului public”, “întărirea democrației” și “creșterea gradului de conștientizare”. De fapt, genul ăsta de structuri sunt doar interfețe nobile ale unor grupări din clasa politică. Eu n-am văzut, în România, vreun ONG care să-i facă muci pe toți politicienii corupți. Întotdeauna e la fel: când fură unii, ONG-urile sar în sus. Când fură ceilalți, ONG-urile se uită în altă parte.

Cum ajungi de la un simplu ONG la membru al societății civile? Nu e greu. Sunt tot mai multe companii mari, foarte mari, care dau o cârcă de bani ONG-urilor care susțin proiecte specific businessului lor. Dacă vinzi murături, dă foarte bine să dăruiești murături unor oameni care n-au, dar și mai bine e să le dăruiască o fundație specializată în oameni fără murături, care să te laude, după aia, tot anul. Iar fundația, după ce te rezolvă pe tine, se duce și la ăla care face borcane de murături, sau la ăla care face oțet pentru murături. “Nu vreți să ne fiți partener? Lucrăm și cu X…”. Cât de curând, fundația aia, care a fost doar un vehicul pentru niște pomeni făcute cu cinism, devine expert în domeniul murăturilor. Adică, societate civilă. Te caci pe tine de emoție…

Există și varianta simplă: endoresement-ul. Tu faci fundația, și X ambasadă sau entitate publică te ia de partener social și te recomandă ca societate civilă. Păi ai viitorul asigurat, nici nu mai contează că nu faci nimic concret…

Ce nu vă spune nimeni este că societatea civilă, în România, nu există. Nici Nicușor, cu combinațiile lui, nici Munteanu, cu trecutul său ciudățel, nu reprezintă societatea civilă. Nici cele 30 de ONG-uri, sau altele ca ele. Astea sunt doar emanațiile sau efectele unui sistem politic putred și corupt, care și-a creat, în încercarea de a prezenta România ca pe un stat democratic și cool, și structurile astea. Ori, societatea civilă e mai mult de atât. Ia-ți doi vecini, adunați împreună semnături din zonă să vă mărească primăria numărul de locuri de parcare de la bloc, angajați un expert topo și un avocat și puneți presiune pe primarie să se miște cu talent, ajutați la lucrări – asta e societate civilă. Nu e așa mișto, sofisticată, și e greu de presupus că o să audă la tv de voi.

Dar nici nu trebuie, nu?