CSAT tocmai a aprobat privatizarea CFR Marfă. Mă rog, dacă prin „a aproba” se înțelege „a face ce zice FMI, că dacă nu, rămânem fără bani de pensii din cauza guvernelor de cioflingari care ne conduc din ’90 încoace”. Eu, cel puțin, aș adăuga în DEX definiția asta. Acum, evident, apare întrebarea: cine ar putea cumpăra CFR Marfă? Câțiva reporteri ai Academiei Cațavencu, bântuiți de această întrebare arzătoare, au făcut o călătorie până-n Tibet la Dalai Lama, care, în infinita sa înțelepciune, le-a dat o listă de posibili cumpărători.
Alex Velea: I-ar schimba numele în „CFR Marfă, Cool, Beton”, ar înregistra sunetele pe care-l fac trenurile când pun frână și ar face un album cu ele. Și ar fi cea mai bună muzică pe care a scris-o vreodată.
Dan Diaconescu: După conceptul de televiziune în apartament, urmarea logică este, evident, televiziune în vagon de marfă ruginit.
Frații Cămătaru: A zis cineva transport de marfă? Păi, cine se pricepe cel mai bine la mutat marfă dintr-un loc într-altul decât fără-de-capii-de-tutti-capi din țara noastră!? Mi-l și imaginez pe unul dintre cei doi frați călare pe o locomotivă când iese de la închisoare.
Andreea Tonciu: Având în vedere că CFR Marfă are o datorie de 400 de milioane de lei la bugetul de stat, numai o persoană cu capacitățile intelectuale ale unui prăjitor de pâine stricat ar da o lețcaie pe așa ceva. S-ar putea să fie singura soluție a statului român.
Dan Voiculescu: Ar redenumi compania în „CFR M*** Băsescu” și ar sista orice activitate de transport de marfă. Trenurile ar fi decorate cu mesaje împotriva propagandei băsiste și ar umbla toată ziua prin țară să ducă mieunatul varanului peste tot.
Exclusiv online
