HomeActualitateCioloș, cumințenia pământului în aer

Cioloș, cumințenia pământului în aer

Cioloș cu genunchii la gură, la clasa economy, e cel mai la modă simbol al cumințeniei pământului zilele astea. Gestul lui Cioloș de a refuza ce nu i se cuvine ar trebui să fie normal până la irelevanță. Dar nu e, într-o țară în care premierii se țin de business și nu excelează deloc la capitolul economy.

Dacian Cioloș poate circula la economy, business, cu mașina, cu autocarul, pe jos în opinci până la Columna lui Traian, înot până în Libia, poate intra călare pe măgar în Ierusalim, cu trotineta în Amsterdam, cu mioarele peste Carpați, cu doi copii în brațe, cinci genți cu rufe de spălat, o capră și trei veri beți. Nu contează. Important e să-și îndeplinească atribuțiile prim ministeriale, inclusiv cele de reprezentare și să respecte normele de securitate aplicabile funcției de prim ministru. Un demnitar de rang înalt poate circula așa cum decide SPP că e acceptabil din punctul de vedere al securității, cu condiția să ajungă la timp acolo unde îl poartă atribuțiile.

Dacă prim ministrul a ajuns la timp acolo unde trebuie și dacă nu a încălcat vreo normă de securitate, nu e nicio problemă că a circulat la clasa economy. Dar nici cine știe ce virtute demnă de a fi menționată în cartea de aur a istoriei noastre de la Gerula până la Tobă. Din câte înțeleg, premierul nu a încălcat normele de securitate ale SPP și putea circula liniștit cu un avion de linie. Alegerea clasei, business sau economy, nu e cine știe ce subiect de presă și nici motiv de furie indignată sau admirativă udătură națională. Nu e nici populism gros și nici sacrificiu demn de beatificare.

Gesturile populiste sunt acele gesturi gratuite și ostentative care îl pun pe demnitar într-o postură eroică și inutilă, relevantă strict prin impactul mediatic asupra popularității respectivului. Nu e ca și cum Cioloș ar fi mers în mâini trei kilometri la inundații prin apa de un metru fără tub, doar încordându-și branhiile, live, în prime time, fără să ajute cu nimic astfel sinistrații. Alegerea clasei economy și refuzul de a sta la business, acolo unde nu avea dreptul fiindcă nu plătise bilet, e un gest normal, decent și consistent cu personajul. E trist totuși că la noi decența e rară precum neuronii lui Oprea și frazele originale din teza lui Ponta.

De aceea a și fost remarcat gestul, fiindcă e rar, în totală discordanță cu metehnele demnitarilor români. Și, să nu uităm, pentru că a venit la puțin timp după ce Tăriceanu trecuse prin fentă aproape penală (sau chiar penală) de o mie de fraieri plătitori de taxe și dătători de voturi, fără să aibă acest drept și fără o justificare credibilă. Tăriceanu nu avea nevoie atunci, în acel moment, de permisul auto ca să poată conduce un Senat aflat oricum în vacanță. Nu era nicio urgență și nici nu-l ținea din atribuții. Permisul auto nu e motiv de siguranță națională și nici relevant pentru atribuțiile unui demnitar cu mașină și șofer. Și dacă Tăriceanu făcea o pauză de câteva zile la liniuțe și drifturi de impresionat următoarele neveste nu era vreo tragedie care să afecteze bunul mers al statului român și soarta națiunii.

Este, de altfel, și cazul lui Cioloș. Clasa business nu ajunge mai repede cu două ore la destinație decât clasa economy. Și chiar dacă clasa business l-ar fi ajutat în atribuțiile sale tehno singura soluție normală și acceptabilă era să cumpere bilet la respectiva clasă. De aceea nu există nimic eroic în gestul lui Cioloș. Nu e un sacrificiu. Nu s-a ridicat de pe locul său plătit la business pentru a-i ceda locul unei doamne în vârstă sau unei mame cu copil în brațe.

Invitația făcută de personalul TAROM a fost de prost gust și jignitoare la adresa clienților companiei. Dacă era vorba de o femeie însărcinată, de un om care avea o problemă de sănătate, da, atunci gestul ar fi fost unul normal. Dar în cazul unui demnitar, fie el și însărcinat cu treburi naționale și tehnocrate, atâta timp cât omul nu leșinase la economy printre alegători și papornițe, gestul a fost unul cel puțin deplasat.

Cel mai decent și de bun simț gest pe care îl poate face un demnitar român e să-și facă treaba pentru care a fost ales sau numit. Sună mai bine ”A făcut 400 de kilometri de autostradă” sau ”A crescut PIB-ul cu 12%” decât ”A stat două ore chircit cu genunchii la gură pe scaun” sau ”A mers fără cizme de cauciuc prin lacul de peste sat”.  Și aduce popularitate sănătoasă, pe termen lung.

Să notăm totuși că Dacian Cioloș nu e un cocalar nesimțit ca Tăriceanu, dar să nu facem din asta motiv de statuie.

BREICHING NIUZ

spot_img

Caricatura zilei

spot_img
spot_img

Articole asemănătoare