Mă gândeam zilele trecute la teama unei lumi întregi, legate de Donald Trump. Americanii ar trebui să știe mai bine însă că de fapt nu au de ce să se teamă. SUA n-a cunoscut niciodată dictatura de la Washington încoace, zeci de președinți s-au perindat, în periode mai ușoare sau mai grele. Unii admirați ca Roosvelt sau mai puțin admirați, vezi Nixon. Cred că uităm și noi și ei, că SUA rămâne cea mai funcțională democrație, cu o eficiență dovedită pe toate planurile.
SUA reușește să țină democrația vie peste un teritoriu incomparabil cu Europa și cu provocări mult mai mari.
Chiar dacă Donald Trump va ajunge președinte, ceea ce sunt absolut sigur că nu se va întâmpla, sistemul Unchiului Sam îl va alinia rapid. SUA nu-i nici URSS nici Coreea de Nord, nici China.
Cred că avem multe de învățat de acolo, nu atât la nivel de țări, cât la nivel de uniune europeană, pe care tocmai am ciobit-o.
"Birds of a feather stick together", zice o vorbă (na. Cine se aseamănă se adună). Noi europenii nu prea semănăm. De când am auzit prima dată despre Brexit, am zburat cu gândul la Operațiunea Dynamo, la evacuarea de la Dunkirk și am râs în sinea mea știind că britancii nu-și vor trăda firea insulară. "We shall fight on the beaches" (na. Vom lupta pe plaje) e vestitul discurs al lui Winston Churchill din 4 iunie 1940, după operațiunea Dynamo (27 mai – 4 iunie 1940). N-am să comentez mai mult, istoria s-a întâmplat deja.
SUA a fost cea care a susținut, a luptat și a pierdut tineri pe un continent străin și nepăsător la propriile probleme, un continent care a ignorat pericolul nazist, care a neglijat ieșirea din matcă a lui Adolf Hitler. Asta a fost Europa, mama a două războaie mondiale, potolite cu ajutor american.
M-am bucurat să descopăr astăzi că Obama a bătut obrazul Marii Britanii, indicându-i coada tratatelor comerciale, poate ar fi trebuit s-o facă dinainte, dar cred că britanicii trebuie să priceapă că nu se poate și cu dânsa într-însa și cu sufletul în Rai.
Văd în Brexit un semn de trezire al UE, un punct de cotitură și reformă. Britanicii s-au sacrificat cumva, dar au dat un semnal important: așa nu merge. Dar și Marea Britanie are de contemplat la abordarea izolaționistă, nu mai suntem în evul mediu.
Da sunt unul dintre cei care crede că UE ar trebui să tindă spre USE, spre o federalizare inteligentă, bine adaptată, cu legislație comercială impecabilă, norme fiscale unitare și organisme de control puternice. Interesant e că United States of Europe a apărut tot din gura lui Churchill, într-un discurs la Zurich în 46, deși prin 30 declarase că "we are with Europe, but not of it" (na. Suntem cu Europa, dar nu din ea).
După Brexit, Trump e a doua spaimă a lumii. Aș zice că în cazul său e doar o sperietoare. E drept, că istoria a dat cam invariabil post-criză, lideri cu înclinații extreme. Acest lucru se întâmplă și acum. Dar hai să ne uităm cine a devenit președinte în SUA după criza din '30 și cine s-a ridicat prin Europa? Din '33 în '45 Franklin Delano Roosvelt a fost președinte, criticat de unii, complimentat de alții, dar respectat pentru ceea ce a reușit să susțină într-o perioadă cruntă a omenirii.
Cred că lipsa naționalismului de tip european la americani, e ceea ce i-a scutit de incompetenți scrântiți ca Donald Trump. Aș spune că toate datele indică spre șanse extrem de mici ale ascensiunii acestuia pe scaunul prezidențial, iar antecedentele SUA ne îndreptățesc să avem încredere în funcționarea unui sistem care n-a cunoscut dictatura fiindcă a fost construit să o evite.
Aș zice să-i mai lăsăm pe americani în treaba lor fiindcă mereu s-au descurcat bine și bașca, ne-au mai scos și pe noi Europenii din rahat când ne-am afundat zdravăn. E suficient să te urci în metrou la NY și îți dai seama că de-acolo, pe toată coasta până la Miami, nimeni nu va vota niciodată un om care discută despre rasă. Cum ar putea? Când tot ce au oamenii ăia în comun fizic, sunt căștile albe de la Apple?
Coastele Americii nu vor vota niciodată Republicani, pe Trump nici atât. "Miezul" de redneck-și bisericoși, ignoranți și extremiști este singurul susceptibil de așa ceva. Uităm poate că SUA are un alt sistem de vot, că nu putem suprapune direct sondajele cum o facem aici.
Cred că SUA va reuși să-și demonstreze eficiența democrației, Marea Britanie i-a demonstrat doar existența. E frumos, dar nu-i mare lucru în lumea vestică, e normal.
Între timp avem multe de învățat din ce se întâmplă și avem de acționat în consecință, mai atenți, mai conștienți, mai responsabili față de noi și de comunitatea noastră. Democrația poate deveni o dictatură a prostimii, dacă lăsăm prostia să ne înfrângă spiritul și identitatea. Pierdem când îngroșăm rândurile apaticilor, fiindcă atunci sporim grămada proștilor.
