Tăiatul porcului nu e un ritual respectat pretutindeni la fel, căci şi în această privinţă, dincolo de regulamentele impuse de UE, există tradiţii şi tradiţii. Într-un fel taie porcul ăia din Sud, în altfel ăia din Nord, ca să nu mai zic de ăia din Est, care, înainte de a veni de hac godacului se înjunghie mai întâi între ei, să se vadă la Ştirile de la ora 5. În rândurile ce urmează vă prezentăm câteva obiceiuri specifice ţinând de tăiatul porcului la români, funcţie de zonă, etnie, profesie sau culoarea pielii.
Ardelenii
În zona Ardealului, porcul nu se taie rapid, ca în alte părţi, ci domol, temeinic, aşezat. Mai întâi i se toarnă un pahar de pălincă, e întrebat de sănătate, de una, de alta şi abia apoi, când e pe cale să aţipească, gospodarul scoate cuţitoaia şi-l spintecă la beregată. Încet, să nu-l doară prea tare, că doară oameni suntem, nu animale, no?
Moldovenii
În Moldova, precum am anticipat, înainte de a tăia porcul, gospodarii – mă rog, e un fel de a spune – oamenii locului, adică, îşi rezolvă diferendele din timpul anului, cu acelaşi şuriu cu care va fi sacrificat guiţătorul. Nu de alta, dar e bine ca lama să fie testată, ca nu cumva să nu fie bine ascuţită, iar sacrificarea porcului să se transforme într-un act mai sadic decât torturile de la Guantanamo. Pentru că Uniunea Europeană e oricum cu ochii pe noi şi dacă ne mai apucăm să şi chinuim porcii cu cuţite tocite, atâta ne trebuie, mai vedem noi spaţiul Schengen când o zbura porcul!
Oltenii
Fiindcă sunt mai şmecheri decât toţi ceilalţi locuitori ai ţării la un loc, oltenii nici nu se obosesc să taie porcul de Crăciun. Nu că n-ar vrea să aibă mâinile pătate de sânge, dar pur şi simplu le e lene. Totuşi, fiindcă animalul trebuie sacrificat cumva, ei se adună, în Ajunul Crăciunului, în jurul cocinii lui şi încep să-l ia la mişto. „Io-te, bă, ce urechi are ăsta!”, „Muică, da’ ce faţă de prost ai!”, „Eşti cel mai porc porc din lume, ’te dreacu’ de nesimţit, uite câtă mizerie ai putut să faci!”, „Eşti mai prost ca Şova, bă!” şi alte asemenea ocăruri. Pe urmă îi lasă un cuţit în cocină şi se duc să se culce. A doua zi, dimineaţă, porcul e proaspăt sinucis şi abia aşteaptă să fie transformat în diverse porcării. Acuma, sincer, voi nu v-aţi sinucide dacă v-ar compara cineva cu Dănuţ Şova?
Ungurii
Deşi mulţi dintre ei susţin că şi Crăciunul e o sărbătoare românească şi de aceea nu trebuie celebrată, unii ungurii se bucură în această zi. Ba chiar taie porcul, pentru că, în ciuda tuturor aparenţelor, şi ei sunt oameni. Desigur, ca să nu existe vreo confuzie pe care ar putea s-o regrete pe urmă, mai întâi ei se asigură că porcul nu e de etnie maghiară. În consecinţă, se adună în jurul cocinei şi încep să-l strige: „Attila!”, „Pisti!”, „Zoli!”, „Viktor!”, „Sandor!”, „Tibor!” etc. Ulterior, strigă, o singură dată, „Ghiţă!”. Dacă porcul tresare, e clar că nu e ungur şi în consecinţă trebuie tăiat. De multe ori, ungurii nu mai apelează la asomare, încălcând normele europene, deoarece pentru ei n-ar avea niciun farmec să taie un porc pe nume Ghiţă şi ăsta să nu guiţe din toţi rărunchii. După ce taie porcul, ungurii îi strâng într-un lighean sângele şi prepară nişte delicioase sângerete, care constituie porcăria lor favorită – să nu uităm că a fost vorba de un porc românesc!
Ţiganii
Potrivit tradiţiei lor ancestrale, ţiganii nu se ating de carnea de vacă, aşa că porcul rămâne o alegere clară pentru ei. Bine, de cele mai multe ori ei nu se ating tot anul nici de porc, pentru că întreţinerea unui porc cere resurse serioase: trebuie să-i dai de mâncare, să râneşti după el, adică să munceşti, fapt pe care aceeaşi tradiţie îl interzice cu desăvârşire. Dar de Crăciun ţiganii fac o excepţie şi pun mâna pe porc. Desigur, pe porcul altuia şi nu ca să-l mângâie, ci ca să fugă cu el. De cele mai multe ori, pentru că ei au oroare de sânge, ţiganii preferă să aşteaptă să taie rumânii porcul şi-l iau gata tăiat.
Funcţionarii de la Fisc
Comparaţi adesea cu patrupedele sacrificate de Crăciun şi, în general, cu alte patrupede de prin gospodărie, funcţionarii de la Fisc, în speţă domnii aceia de pe la ghişee, au o simpatie deosebită pentru porci. Atunci când merg şi ei la ţară – că doar n-or lucra la încasat biruri şi de Sărbători – să taie porcul, operaţiunea se desfăşoară după cele mai stricte reguli birocratice. Mai întâi, funcţionarii se asigură că porcul a pus pe el cantitatea necesară de şuncă, şorici şi carne, pentru că un animal care nu corespunde n-are ce căuta pe masa lor. După asta, porcul este întrebat dacă are o singură cocină sau a avut mai multe, pentru că evazioniştii nu trebuie iertaţi, indiferent dacă sunt bipezi sau patrupezi. În fine, după ce s-a stabilit că nu are datorii la stat, porcul va fi asomat, dar numai după ce funcţionarul se asigură că familia porcului – scroafă, purcei etc – are suficienţi bani cât să plătească asomarea, pentru că ştiţi şi dvs, procedeul ăsta european costă şi statul nu mai are bani de cheltuit pentru toţi porcii! Dacă se constată că familia porcească nu e solvabilă, atunci porcul nu va mai fi sacrificat, ci va fi trimis înapoi în cocină, cu rugămintea să revină la anul.
Hipsterii
Sensibili şi efeminaţi, hipsterii privesc porcul ca pe un pet simpatic şi nu participă la tăierea lui decât, cel mult, ca să leşine demonstrativ pe bietul animal, riscând să fie pârliţi odată cu acesta. Dacă au totuşi tăria să nu-i ia cu leşin de la lingurică, hipsterii pun porcului un fular, să nu-l tragă curentul pe la beregata proaspăt tăiată, îi împrumută ochelarii şi pălăria lor, apoi se tolănesc lângă el, scot iPhone5 şi-şi trag un selfie, pe care-l pun în final pe Facebook, cu mesajul: „Fă, Ponta, te oftici?”.
