La începutul anilor ’90, Dan Diaconescu era doar un oltenaş pripăşit prin Bucureşti care n-avea încă mutaţie în buletin, dar avea, în schimb, în el un minunat fir de praz, să-i amintească de rădăcinile sale caracalene. Pe atunci, DD stătea cu chirie şi-şi spăla blugii şi cămaşa manual, fiindcă nu se inventase spălătoria de cadavre politice OTV. Noroc că s-au găsit nişte oameni milostivi, ca Horică Alexandrescu şi Dănuţ Voiculescu, să-l scoată din foame, fiindcă altfel cel supranumit „şobolanul cenuşiu de Caracal” ar fi murit de inaniţie – ce-i drept, nici gunoaie de halit nu erau pe atunci câte sunt acuma. Încet-încet, şobolanul a prins vlagă, deşi a rămas la fel de uscăţiv şi, după ce mutaţiile din buletin s-au transformat în mutaţii genetice, olteanul nostru a devenit o mândreţe de om politic. Tot cenuşiu. Şi tot la tomberon avându-şi sălaşul.
Dar din fundul tomberonului politicii româneşti, unde l-a azvârlit, cu ani în urmă, un ciumec pe nume Ciumac, Dan Diaconescu vrea să fie vocea care nu urlă în pustiu. Ca orice demagog cumsecade, el susţine că vorbeşte în numele Poporului. De fapt, dacă ne uităm bine la junele caracalean, vedem că el însuşi e Poporul: tare-n gură, şmecheraş, cu căutătură piezişă şi surâs viclean, gata oricând să miroasă o „combinaţie” din care să obţină mulţi bani fără să muncească un minut, pentru că munca e pentru tractoare şi fraieri. Ei, şi Poporul ăsta, fiindcă a ajuns la un grad de conştiinţă politică depăşind nivelul genunchiului broaştei râioase, doreşte, normal, să se afirme ca atare.
Mai ales că acum nu se mai pot căca toţi capitaliştii în capul lui, de vreme ce a căpătat şi gură. Gura lui este Dan Diaconescu şi ea zbiară aşa de tare, noapte de noapte, tulburând odihna burghejilor şi somnul Elodiei, fiindcă vrea ca Poporul să fie băgat în seamă. Căci până când, se răţoieşte „domnu’ Dan”, să fie ţara la cheremul ciocoilor Oprescu, Băsescu, Iliescu, Antonescu şi chiar al fostului său binefăcător Voiculescu? De ce să nu fie Poporul stăpân pe avuţia naţională, urlă olteanul naţionalist din această eroare de reincarnare a lui Ceaşcă?
Din postura de gură bogată a unui Popor sărac, Dan Diaconescu a mai dat acum o lovitură electorală: vrea să cumpere combinatul Oltchim, falimentat, timp de douăj’ de ani, de ciocoii perindaţi prin fruntea ţării. Bine, nu-l cumpără el, că e sărac, săracu’, n-are decât un iaht, trei Rollsuri şi două elicoptere, îl cumpără Poporul. Ca pe vremuri: am un leu, dar nu-l mai beu, ci-l donez la Ateneu. Acum, Ateneu Poporul are, deşi nu simte nevoia să-i treacă pragul, dar combinat chimic, ioc. Aşa că să-şi cumpere, dom’le, combinat, că ăsta-i bun, la o adică la casa omului, de ce să-l ia mafia lui Băsescu sau nemţii, când poate să-l ia Poporul, să se uite la el?
Domnu’ Dan, adică Poporul, are mari şanse să cumpere pachetul majoritar de acţiuni la Oltchim. Ce-o să facă pe urmă cu el, asta e altă poveste şi, la urma urmei, nici nu contează. Important este că a reuşit să arate miticilor cotizanţi cât sunt de puternici. La o adică, nu m-ar mira ca, tot pe bază de tabele şi liste de subscripţie, Poporul să poată cumpăra şi combinatul de la Galaţi, Uzinele Dacia, gazele de şist atât de râvnite de americani, aurul de la Roşia Montană şi, bineînţeles, Casa Poporului. Păi de ce se numeşte „Casa Poporului”, să stea trântorii ăia de parlamentari în ea? Nu, frăţică, o cumpără Dan Diaconescu cu banii Poporului şi vin să locuiască acolo toţi telespectatorii OTV, bineînţeles, după ce sunt supuşi unui examen riguros, răspunzând la întrebări precum: câţi dinţi mai are în gură Domnu’ Dan, cât poartă la sutien ţâţoasa aia blondă de la Matinal sau care e ingredientul secret al ceaiului de laba-gâştii popularizat de Florin Condurăţeanu?
Şi astfel, Poporul îşi va recăpăta demnitatea şi speranţa că poate trăi mai bine. E drept, ca să cumpere toate astea, va fi nevoit să facă multe credite doar cu buletinul, dar nu trebuie să se îngrijoreze, deoarece, atunci când ajunge Dan Diaconescu preşedinte, dă un decret şi le şterge toate datoriile, ba mai şi expulzează toţi bancherii nenorociţi din ţară. Iar în urma lor va înflori o ţară mândră ca Soarele de pe cer, cu un conducător înţelept, cu păr alb şi placă dentară creată (din ceramică de-a noastră, românească, nu de import!), de un meşteşugar popular din zona Horezu.
Şi toate combinatele falimentate de ciocoi vor dudui, la producţie maximă, şi Poporul român va râde în nas Uniunii Europene, fiindcă pe când ioropenii vor mânca din gunoaie, ca grecii, noi o vom duce ciocoieşte, înfruptându-ne cu nesaţ din avuţia naţională, care ne aparţine de drept. Iar la Oltchim nu se va mai produce niciodată otravă de şobolan, că doar nici Domnu’ Dan, cât e el de magnific, n-o fi chiar nemuritor, aşa că trebuie să aibă şi urmaşi, nu?…
