După ce patru ani au tras la aghioase, au făcut biluțe-n nas și au frecat țiparul belind ochii la pornoșaguri prin băncile Parlamentului, acum, când se apropie campania electorală, politicienii noștri s-au trezit din hibernarea pe banii noștri și vin cu niște oferte de nerefuzat. De departe campionul promisiunilor rămâne PSD. Prin vocea primului său pușcăriaș, tovarășul Dragnea, Partidul a decis ca, pe partea economică, să ne dea la toți câte ceva. La angajați să le mărească salariul minim și să le scadă TVA-ul, la medici să le crească salariul și să le scadă taxele, la pensionari, să le scoată de tot plata asigurărilor sociale și să le crească punctul de pensie. Despre cei din sectorul privat, Dragnea n-a zis nimic, dar e absolut clar că, la cât e de generos, și lor o să le-o dea mărită – însă nu pensia. Unde mai pui că tovarășul Dragnea promite să creeze un milion de locuri de muncă, așa cum promitea și Ponta, acum vreo patru ani. E adevărat că sub Ponta nu doar că nu s-au creat locuri de muncă, ci a crescut șomajul, dar asta nu înseamnă că urmașul lui, Liviu de la Teleorman, nu poate cânta cu același succes aceeași placă, pentru că prinde la imbecili.
Ceea ce n-a spus mustața întâi din PSD e de unde vor veni banii necesari pentru ca asemenea belșug să se reverse asupra României. Răspunsul e foarte simplu de dat și face parte din strategia pesedistă încă din vremea lui Văcă și Năstase, implementată cu succes și de guvernul Ponta: tăierea investițiilor. Precum vedem cu toții și, din păcate, a văzut și Dragnea, băieții lui Cioloș au strâns ceva bani la buget, au venit cu bicicleta la muncă, unii au renunțat la mașina oficială, comisioane n-au luat, vile nu și-au ridicat, deci ceva-ceva țidule au pus deoparte – ca să nu mai vorbim de faptul că au reușit, într-un an, să facă din România țara cu cea mai mare creștere economică din UE. Ei bine, bănișorii ăștia, în loc să fie băgați în infrastructură, în autostrăzi, în investiții majore, cum i-ar fi băgat Cioloș, vor fi băgați în pensii, salarii, alocații, prime și pomeni. Pentru că, în caz că nu v-ați dat seama, PSD nu are nevoie de investiții, de modernizarea statului. Un stat modernizat ar însemna mai multă dezvoltare, mai multă educație, mai mult acces la resurse pentru toți. Or, niște oameni mai bogați și mai educați reprezintă coșmarul oricărui partid roșu. PSD are nevoie de un popor sărac, tâmpit și cu acces doar la resursele de ulei, zahăr și mici pe care le dă el, Partidul.
Într-un fel, istoria se repetă: după ce Boc a strâns cureaua și a scos țara din criză, a venit Ponta, risipind tot ce se putea risipi, pentru ca apoi să vină tot un ardelean, Cioloș, ca să pună banii la loc. Acum, pe cât se poate omenește prevedea, o să vină Dragnea și-o să toace iar banii, fără discernământ. De fapt, nu chiar fără discernământ, pentru că el știe prea bine cât rău face o asemenea risipă dezvoltării unei țări, dar chiar asta vrea, ca România să rămână încremenită în prostie și sărăcie. Dragnea e hoț, dar nu-i deloc prost, are în sânge șmecheria țăranului sudist. El a remarcat că există un ciclu electoral din care un partid de penali, ca al lui, are doar de câștigat: după un guvern responsabil, reformist, vine unul iresponsabil, pesedist. Populimea, în loc să țină partea ăluia responsabil, îl regretă mereu pe cel iresponsabil. Așa se face că, după fiecare ciclu electoral, PSD are tot mai multe voturi – de la 35% cât a avut ultima oară când a candidat singur la peste 42% acum.
În ritmul ăsta, peste vreo douăzeci de ani, o să ajungă la 75% și o să fie partid unic. Nici nu va mai fi nevoie ca PNL să facă blaturi cu el, trimițând în alegeri la plezneală tipi precum Cătălin Perdoiu sau pipițe ca Rifai, Gherghe sau Gorghiu. Dar nu populimea care votează constant PSD e de vină pentru că se va întâmpla așa. De vină sunt eternii dezamăgiți din categoria ”mă-piș-pe-el-de-vot-și-i-dau-și-foc”, care nu pricep că neimplicarea lor e cel mai bun ajutor pe care-l pot da partidelor pe care le urăsc. Există alternative la blatul PSD/PNL și oricând un milion de oameni ar putea face diferența, cum au făcut-o în 2014. Altfel, Dragnea o să ne-o dea la toți, încă o sută de ani de acum înainte, deși e drept că nouă, ălora puțini care mai și muncim, dar și gândim, o să ne și ia ceva în schimb: viitorul nostru și pe cel al copiilor noștri.
