La început a fost cuvintele, care era mai multe, că era de la Marean citire: „Biletul la Vanghelion va costa o mie de lei sau o sută de ron, deci va fi ceva mai deosebit faţă de anii care am făcut până acum, deci vă invităm şi pe dumneavoastră să participaţi”. Ei, şi când te invită ditamai edilul, nesimţit să fii să nu te duci, no? Aşa că mi-am luat consoarta la braţetă şi ţuşti la Romexpo!
Când am ajuns, la intrarea în pavilion se formase deja o ditamai coadă, pe patru rânduri, de ziceai că s-au adunat nord-coreenii să şi-l plângă pe Comunistul Suprem. La intrare, nişte bodyguarzi cu ceafa de trei ori mai lată ca fruntea se iţesc, cerându-ne biletele. Le scoatem toţi, mai puţin un gherţoi la vreo 50 de ani, care răcneşte: „Ce bilete, bă, noi suntem de la PSD, ne ştie dom’ primar” şi trece nepipăit. În sală, mese cât încape. Ca să intre mai multe, organizatorii, băieţi deştepţi, le înghesuiseră până-n uşile budelor, pe considerentul „dacă sonorizarea oricum o să fie de rahat, măcar odorizarea să fie la înălţime!”.
Ne punem la o masă şi nişte puşti îmbrăcaţi în chelneri încep să sară cu antreurile. Sunt elevi la liceul economic de pe Viilor şi distinşii lor profesori se gândiseră, probabil, că o practică şcolară la Vanghelion e exact ce le trebuie în noaptea dintre ani. Asta aşa, să se-nveţe minte şi să vadă că, dacă eşti şmecher şi nu-ţi place cartea, ajungi primar, iar dacă eşti prost şi-ţi place ieşi chelner şi faci Revelionul cu ospătarii, prin februarie.
Pe hârtie, aperitivul suna îmbietor: somon fume, cremă de brânză, muslitos etc. În realitate, „muslitos” sunt o pastă cu multe E-uri şi puţini crabi, luată direct de la Raionul Congelate, iar crema de brânză e o dubioşenie pe care am lăsat-o în farfurie, căci nu e bine să-ţi forţezi norocul. Pe scenă, apar Ramona Bădescu, tunată de zile mari, şi Rareş Bogdan, tipul ăla cu ifose de mare jurnalist.
După câteva glumiţe de autobază, care sunt în asentimentul masei de şoşonari şi sindicalişti din sală, ies la produs (adică să se producă) starurile autohtone, majoritatea confraţi de ten cu primarele: Alex Velea, Pepe, Marcel Pavel, Connect-R. Din fericire, pe scenă sunt suficiente reflectoare ca să se vadă hartiştii, dar cred că tot curentul a mers acolo, întrucât mesele mai sunt luminate doar de nişte lumânărele firave, ca să nu mai vezi oasele păstrăvului afumat ce vine la felul doi. Aşa că ai de ales: ori rişti să intri în 2014 cu un os în esofag, ori mai stai o tură.
Eu am mai stat o tură, dar n-am avut noroc: felul trei – „vol-au-vent cu brânză şi sos de ciuperci şi smântână” era un fel de merdenea rece ca mortu’ pe năsălie, din care nu simţeai decât gustul de margarină, lipindu-se de cerul gurii. Noroc că dăruise masa moşierul Dinescu cu nişte vin de surcică, agreabil la gust, că altfel SMURD scria pe mine!
Se apropie miezul nopţii şi intră primarele, ţinând un discurs electoral ca la carte (cartea de paişpe de treflă, evident), în care repetă „ne luăm rămas de la anul 2013, ne luăm rămas de la greutăţi, ne luăm…”, până-l trage de mânecă Rareş Bogdan, atenţionându-l că se spune „ne luăm rămas bun”. După o repriză de bubuieli în care au fost detonate, cred, toate petardele şi artificiile confiscate pe raza sectoarele 5, 2 şi 3 lumea revine în sală şi atmosfera se încinge.
La fel şi cozile de la WC, unde nu se mai ţine cont de sex, femeile ajungând să intre şi-n buda bărbaţilor, mânate de pârdalnica vezică. Apar şi artiştii străini: un arăbete pe nume Amr Diab şi – cum îl prezintă Vanghelie, cu o cacofonie dragă inimii lui – „Paul Anka, care cred că e un titan al muzicii internaţionale”. Într-adevăr, bătrânelul e profi şi cântă brici. Ca şi Loredana, care intră spre dimineaţă, urmată de o pleiadă de artişti plătiţi la melodie: Bănică Jr, Brenciu, Smiley, Antonia. Şi, ca paranghelia să fie completă, Vanghelie a dat, pe final, şi-o Ciorbă. Corina Ciorbă. Păi la o sută de lei ce voiaţi, şoşonarilor, să vă dea ciorbă de potroace?
Exclusiv online
