Academia Cațavencu a reușit să ia legătura cu un vatman care se afla la maneta unuia dintre tramvaiale implicate în accidentul în lanț din Pasajul Lujerului. Numele său este Olivian Sinescu și, în data de 10 mai, manipula al treilea tramvai, care a intrat în coliziune cu al doilea tramvai, care a intrat în coliziune cu primul tramvai, staționat pe șine, ca mai apoi să fie lovit, la rându-i, de un al patrulea tramvai.
Reporter: În primul rând, nu am putut să nu observ faptul că purtați ochelari cu dioptrii foarte mari…
Olivian Sinescu: Aaa, nu-i problemă, am fost la doctor, mi-a zis că am un ușor strabism, dar nu-s motive serioase de îngrijorare. S-ar putea să orbesc peste câțiva ani, dar, știți, mai e până atunci, vorba aia, memento mori.
Rep.: Spuneți-ne cum s-a întâmplat nenorocirea…
O. S.: Păi cum să se întâmple. Am plecat de la semafor cu viteza regulamentară, la intrarea în pasaj se formează o diferență de luminozitate, în sensul că de la luminos devine foarte întunecos și există riscul să nu vezi pentru câteva fracțiuni de secundă. Am intrat în tunel și mi s-a părut că văd patru tramvaie staționate. Două dintre ele erau pe carosabilul rutier al pasajului. Am crezut că am eu vedenii din pricina diferenței de luminozitate, așa că am stabilit că cele două trebuie să fie staționate pe carosabil. Bine, acum eu m-am mirat puțin, că tramvaiele nu circulă pe carosabil. În sfârșit, celelalte două mi s-a părut că sunt pe linia din sensul opus. Prin urmare, deci, am ajuns la concluzia că linia din față e liberă, așa că am accelerat. În cele din urmă, s-a dovedit că m-am înșelat și puteți uita ce s-a întâmplat.
Rep.: Ați aprins farurile?
O. S.: Nu, domnu’, păi, nu e nevoie, pasajul e scurt și, pe lângă asta, am consuma curent electric aiurea.
Rep.: Cum v-ați simțit în momentul impactului?
O. S.: Cum să mă simt. Prost. M-ai ales că asupra mea s-a exercitat o forță longitudinală care a format un unghi diedru între fața mea și panoul de control. Deci foarte prost. Și cred că la fel se simt și colegii mei…
