Ziua de 20 mai putea rămâne în istorie ca una dintre zilele alea mișto pe care le puteai povesti nepoatelor și nepoților tăi peste 30 de ani, în timp ce vă uitați la un meci Steaua – Viitorul Constanța care nu ar fi fost blat. Totuși, cred am fost un papagal atunci când mă gândeam că măcar unul singur din tot lotul de penali ai fotbalului românesc s-ar fi putut transfera la FC Jilava ori FC Rahova. Trăim, ca să-l citez pe mafiotul autodeclarat Giovanni Becali, în țara în care „fraierii de la ICCJ”, recte judecătorii, n-au suficient sânge-n instalație să condamne niște infractori de cea mai joasă speță, care se mai și laudă că sunt niște penali.
După cum arată o investigație mai veche a celor de la GSP, Becalioții, Tata Jean, Mimi Stoica, Copos ori Gică Popescu meritau să stea, cumulat, vreo 40 de ani la pârnaie după ce au tras statul în piept vânzând niște jucători la un preț mai mic decât cel declarat, restul de bani intrând în buzunarul lor prin niște firme offshore de bine de prin Cipru. Doar că, dacă Adelu și-a luat, cu chiu, cu vai, de-abia 2 ani, din care a făcut 8 luni, după ce și-a organizat o rețea de supt bani, nu ne puteam aștepta ca niște pulifrici care s-au jucat de-a uite TVA-ul, nu e TVA-ul, să meargă la pârnaie, nu?
Așadar, data viitoare când o să vă întrebați de ce fotbalul românesc e o zoaie care duhnește, să-i aveți în vedere și pe judecătorii de la ÎCCJ. Pe 20 mai ei au fost cel de al 12-lea jucător.
