De cinci săptămâni și o zi încoace, zeci de mii de români din toată țara se întrunesc duminica în orașele lor ca să protesteze împotriva proiectului de minerit cu cianuri de la Roșia Montană. Duminica asta, bucureștenii și-au ales ca loc de plecare fix strada Roșia Montană colț cu Dezrobirii în cartierul Militari. Ca de fiecare dată, „Academia Cațavencu“ a fost în stradă, printre manifestanți ca să vă aducă la cunoștință pulsul străzii. Și de data asta, în ciuda unor mici tâmpenii de care o să povestesc mai târziu puțin, veștile sunt bune – mișcarea de stradă e în continuare puternică, iar masa de protestatari, chiar dacă e mai eterogenă decât populația New York-ului, e plină de oameni de calitate.
La plecare nu erau foarte mulți oameni. Prietenii mei manifestanți de cursă lungă mi-au mărturisit că pe la ora 16:30 erau chiar îngrijorați că nu se va strânge multă lume. Cu toate astea, însă, poate a fost mai bine pentru protest că lucrurile stau așa. Am avut ocazia să văd cum ieșeau oameni din blocuri, din stațiile de metrou, din gherete și cam de oriunde ar mai putea să iasă cetățeni îngrijorați ca să se alăture alaiului revoluționar. A fost realmente spectaculos să vezi cum coloana de manifestanți devenea din ce în ce mai mare până când, pe bulevardul Timișoara, în Drumul Taberei, din mijocul marșului nu-i mai vedeai niciunul dintre capete. Se estimează că au fost pe stradă undeva între 10.000 și 15.000 de oameni. Am aflat informația asta, neoficial, de la un jandarm mai vorbăreț.
A fost, fără discuție, marșul cu cea mai mare audiență la balcoane și ferestre. Bucureșteni de toate vârstele au căscat gura la protest din apartamentele lor. Pe fața multora se citea o surpriză sinceră – nu le venea să creadă că încă mai ies în stradă ăștia cu Roșia Montană. Privitorii din blocuri au generat, cred, unele dintre cele mai mișto scene de la aceste proteste. Am văzut drapelul național fluturat de la geam, bătrâni care aplaudau și făceau cu mâna, având priviri pline de speranță. Pe bulevardul Elisabeta, o doamnă blondă a ieșit la balcon și s-a bucurat alături de protestatari – rareori am văzut pe cineva mai fericit fără o doză bună de narcotice de calitate.
Singurul moment de tensiune s-a simțit la Cotroceni când nu se știa dacă nu cumva protestul va avea un moment demn de Antena 3 și va uita că luptă cu toată clasa politică, nu doar cu președintele Băsescu. Până la urmă, legea a ajuns așa departe cu aportul Pontaurului, nu? Din fericire, scandările au fost echilibrate, manifestanții dând de pământ și cu Ponta și Antonescu. Toată atmosfera asta era să fie stricată de o babă care, nu știu exact cum, a ajuns să pună mâna pe un megafon și să strige „Marș afară, javră ordinară!“, în stilul „societății civile“ a colonelului Dogaru. Avea tot ce-i trebuie: mina isterică a Danei Grecu și determinarea paranoică a unui Gâdea. Aceasta a fost repede acoperită, însă, de mulțimea din spatele ei care a început, într-un glas, să strige „Uniți salvăm Roșia Montană“ sau „Trădarea de țară în aur se măsoară“.
Dana Grecu-pensionară nu s-a lăsat, chiar și după ce a fost dată la o parte de la megafon, adăugând câte-un „de băsiști“ după fiecare „Uniți salvăm…“. N-are rost să vă zic că n-a băgat-o nimeni în seamă. Ce mi se pare interesant e că spre deosebire de marea majoritate a manifestanților, acest personaj și cei ca ea care erau prezenți în mulțime nu zâmbeau deloc. Ceilalți protestatari erau fericiți că vor o țară mai bună, mai civilizată și că nu-s singuri în povestea asta – nu scandau cu încrâncenarea omului prost ca-n cazul de mai sus. Atunci mi-am dat seama că, indiferent cine va încerca să facă mișmașuri, avem un protest greu de deturnat. Când am ajuns, la final, în Piața Universității, am mai văzut-o pe doamna în cauză cu aceeași expresie de furie stupidă gen Antena 3 într-o mulțime de fețe zâmbărețe și relaxate.
Apropo de discuția legată dacă acest protest ar trebui să se lege și de scandalul recent de la DNA, poate că liderii informali nu vor să se dilueze mesajul legat de Roșia Montană și n-au cine știe ce intenții partizane, dar asta nu înseamnă, neapărat, că mulțimea ascultă de ei. Inițial, au fost respinși și cei care protestau împotriva eutanasierii câinilor vagabonzi și, cu toate astea, în fiecare duminică am văzut pancarte care cer dreptul patrupezilor fără stăpân la viața. De-asemenea, ieri am văzut pancarte pe care scria „Eu votez cu DNA“ și alte mesaje de acest tip. Ce vreau să spun, până la urmă, e că marșurile astea sunt adunări de oameni liberi care scandează și afișează ce mesaje vor ei, iar influența „organizatorilor“ este limitată. Protestatarii nu vor fi câștigați de DNA, cred, până când nu vor vedea și un dosar legat de Roșia Montană trimis în judecată, nu doar Dragnea și morții lui vii (chiar dacă și mie îmi pare mai important să te ocupi de frauda electorală deșănțată din patria noastră zombificată).
În concluzie, am avut parte de încă o lecție de protest civilizat și relaxat, jandarmi profesioniști și nesupunere civilă de calitate. Orice pădure are și uscăturile ei, dar sunt convins că procentul de idioți dintre manifestanții de duminică este mult, mult mai mic decât cel din Parlamentul României.
