HomeActualitateIa un dildo second-hand de la târgul de nimicuri

Ia un dildo second-hand de la târgul de nimicuri

Cum dai să intri din Giurgiului în Ferentari, pe strada Toporași, e un târg de vechituri. De tot ce n-ai nevoie și n-ai avut vreodată găsești acolo, de la cuie strâmbe, la chei care nu descuie nicio încuietoare. Târgul de la Toporași se întinde pe câteva zeci de metri pătrați, nu e mare. Pe vremuri, acolo era un teren viran, unde oamenii gospodari din zonă aruncau gunoaie, iar cârciuma din vecinătate deșerta lături și rezultatul folosirii celor două WC-uri ecologice. Apoi au venit unul câte unul, în general pensionari, și-au așternut un pled în praf și s-au așezat săși vândă ce mai aveau prin casă. Poliția îi amenința, îi mai amenda, dar ei se întorceau mereu și erau din ce în ce mai mulți. Până când, înșelând așteptările tuturor, primarul Vanghelie, din Sectorul 5, a luat o decizie inteligentă, a încercuit locul cu un gard și a adus tarabe, lăsândui pe oameni să-și vadă de treaba lor, dar, de această dată, în mod organizat.

Nea Giani

În târgul de la Toporași, în fiecare zi e zi de târg, nu se ține cont de calendar și nici de ce aberează pestrițatul Busu la rubrica meteo. Un târg al tuturor lucrurilor inutile pe care ți le poți imagina. Sau nu. Aici, toată lumea-l cunoaște pe nea Giani. E cel mai vechi negustor din iarmaroc, vinde sfeșnice de alamă, potire de aramă și niște brațe de lustră frumos lucrate, dar imposibil de reconstituit în forma lor originală, de lustră. Nea Giani e atât de burtos încât, dacă el și pântecul lui ar fi entități diferite, burta ar fi „șeful”, iar el – „locotenentul”. Ca la ăștia din clanul Cămătarilor, care stau nițel mai încolo, la câteva sute de metri. Nea Giani se crede mare pișicher, vrea să te înșele indiferent de tocmeală, fie că e pentru un bănuț vechi, fie pentru un braț de lustră, care, dacă e să te iei după ce spune, ți-ar trebui banii lui Becali să-l cumperi, băi, amărăștene. Când vede că nu te prostește, nea Giani scoate de sub tarabă piesa de rezistență – un dildo complexant de gros. „Ia, să-ți fericești nevasta!” „Bre”, îi zic, etalându-mi spiritul de observație, „da’ ambalajul e desfăcut, bre, ăsta e un dildo second-hand.” „Păi și ce, bă, nu toate găurile-s la fel”, zice și nea Giani, fără să mă facă să pricep sensul argumentației. „În plus, l-am spălat cu clor.” Aaaa, păi zi așa, bre. Nevastă, te-am fericit cu doar 100 de lei, pentru când o să plec eu în delegație. La jumătate de preț, așa mi-a zis nea Giani, cică-mi face reducere „pentru că sunt băiat simpatic”. L-am crezut.

Un caiet dictando deja scris

Acu’ să vedem ce mai e prin târg. Mormane de încărcătoare de telefoane care nu se mai fabrică de mulți ani, ceva gen prima cărămidă de la Motorola, încărcătoare încârligate ca niște mațe negre. Poze de familie, îngălbenite de vreme. Un caiet dictando deja scris. De ce ar cumpăra cineva poze cu familia altcuiva pe care n-a cunoscut-o niciodată sau ce trebuință i-ar face un caiet deja scris?! Bătrânelul zâmbește și ridică din umeri, nici el nu știe. „Nu le-am adus să le vând”, spune, „ci doar ca să am ceva pe tarabă.” Asta e! Cei mai mulți dintre negustori sunt în vârstă, pensionari, văduvi. N-au ce face în casă, iar mersul la târg e ca un fel de serviciu pentru ei, chiar dacă se întorc acasă la fel de săraci precum au plecat. Și dacă iese de-o bere, e o zi reușită. La fel sunt și mușteriii, toți ca unul, străbat piața în sus și-n jos ca să treacă vremea.

În căutarea unei iubite pe nume Lili

Da, asta e. Altfel nu s-ar explica de ce ar sta cineva ceasuri întregi în picioare, străduindu- se să vândă o ramă de tablou căruia îi lipsește o latură. Sau o revistă stufoasă cu „Horoscopul dragostei pe 2003” și-ncă una numită „Milano Gay ‘97”, ori sute de cuie ruginite și îndoite de zici că-s invizoace. Încălțăminte desperecheată, pe bune, cinear cumpăra un singur pantof sau un inel de logodnă, pe care este gravat numele „Lili”? Lumea de-aici a rămas cu convingerea că volumele roșii cu Ceaușescu sunt valoroase. E plin târgul de ele, 10 lei bucata, negociabil. Aceeași convingere o au și în privința pieselor de calculator, așezate pe tarabă în mijloc, poziția vedetei, deși cu un computer echipat cu astfel de piese n-ai putea juca nici Solitaire. Și cam atât. La plecare, chinezoaica de pe-o carte poștală îmi face cu ochiul, iar nea Giani agită dildoul în semn de „la revedere”. Peștele-bibelou își țuguie buzele: „Te-am pupat, pa!”.

Publicat în revista AC, NR. 17

BREICHING NIUZ

spot_img

Caricatura zilei

spot_img
spot_img

Articole asemănătoare