Pentru că tot ne aflăm în mijlocul unui imens scandal legat de manualele de religie, am încercat să prezentăm subiectul de mai jos în termeni teologici. Aşa că vă vom prezenta unul dintre puţine locuri din ţară unde, se pare, încă se mai săvârşesc minuni, dar numai pentru elevii chiulangii, puturoşi sau pur şi simplu săraci cu duhul.
În ziua de azi, să fii profesor şi să vrei să-ţi faci meseria ca la carte e o iniţiativă foarte riscantă. Nici Bear Grylls, cât e el de supravieţuitor de meserie, n-ar rezista o săptămână într-un liceu din România. Şi totuşi, doamna Carmen Amza, profesoară la Grupul Şcolar Agromontan „Romeo Constantinescu” din Vălenii de Munte, a avut tupeul să intre în ring. Pentru că, la drept vorbind, şcolile de astăzi s-au transformat în ringuri, unde nu se ia pauză de bătaie nici măcar atunci când sună gongul clopoţelului.
Cu brânză bună treci şi bacul rău
Timp de doisprezece ani, elevii trec de la o categorie la alta, de la Muscă la Super grea, terminând liceul bine pregătiţi pentru caftul cu viaţa şi, mulţi dintre ei, cu suficiente cunoştinţe cât să silabisească subtitrarea la un film dat jos de pe torrenţi şi să numere banii de joint. E adevărat, că la reuşita lor şcolară contribuie din plin şi unii profesori, care închid, strategic, ochii atunci când simt că elevii sunt tufă de Veneţia, dar trebuie promovaţi, să nu afecteze cumva prestigiul unităţii de învăţământ. Ei bine, profa de care am pomenit ceva mai sus nu e genul ăsta. Dimpotrivă, e o maşteră exigentă, care n-are niciun pic de înţelegere pentru liceeni şi-i pică pe capete. Tocmai de-aia, ani de zile nici n-a fost chemată ca supraveghetor la examenul de bacalaureat, căci, spre deosebire de Bruce Willis, care i-ar fi salvat pe toţi ăia din Titanic, doamna Amza i-ar fi omorât pe toţi, numai cu treiari şi pătrari, de nu mai pupa niciun licean facultate-n toamnă! Ce-i drept, atunci când le întreba pe loazele din liceu cum se vor descurca ele la bac, acestea rânjeau fasolele şi-i răspundeau sfidător: „Ha!Ha! Are tata suficientă ţuică şi brânză cât să iau io zece bacuri, nu unu!”. Culmea, ei au avut dreptate, după cum istoria avea s-o dovedească.
Promovare fără discriminare
Reţetele succesului la liceul din Văleni sunt variate. De pildă, un elev lăsat corijent la română şi la matematică n-a catadicsit să se prezinte la examenul de corijenţă, dar nu peste multă vreme s-a înfipt, alături de mămica şi purtând un superb aranjament floral, în faţa biroului fostului director. Este adevărat că perioada corijenţelor trecuse, dar şi copiii trebuie ajutaţi, nu? Mai ales că mititelul era şi bolnav şi făcuse rost şi de scutire medicală care să ateste asta, chit că el trăsese la şaibă toată vara. Aşa că mititelul, de fapt o mândreţe de hăndrălău, a fost promovat fără probleme. Un miracol la fel de inexplicabil a trăit şi un elev-problemă dintr-a şaptea, Ilie Damian pre numele lui, în ciuda faptului că a bătut la patru coaste cam toată suflarea liceului şi a înjurat-o ca la uşa cortului – sau, dacă vreţi, ca la uşa cancelariei, că e mai în ton – pe profesoara Amza. Profa a chemat-o pe fosta directoare, a chemat-o pe mama elevului turbulent, a chemat şi Poliţia. Şi ce dacă? Bătăuşul clasei n-a păţit nimic, ba, mai mult, la sfârşitul anului, următorul profesor care s-a perindat pe scaunul directorial a intervenit pentru Iliuţă, rugând-o pe profesoara Amza să-l trecă clasa şi motivând că el face acest lucru „de dragul elevilor” care renunţă la liceu şi se înscriu la cursurile profesionale de şase luni. „Haideţi, doamnă”, i-a zis omul, „e păcat să mai piardă un an, că ăştia oricum n-ajung să dea bacul!” Cum doamna Amza a refuzat categoric târgul – că aşa sunt profele de mate, toate rude de sânge cu duşmănoasa aia de Isoscel –, directorul a organizat o nouă comisie, care i-a promovat pe corijenţi fără discriminare. Şi-uite aşa a trecut clasa şi Iliuţă Damian, pentru că, nu-i aşa, ar fi fost o crimă să se distrugă astfel cariera unui promiţător viitor infractor!
Loaza clasei devine geniu neînţeles
Ultima, dar fără îndoială nu şi cea din urmă minune petrecută la liceul din Văleni o are ca protagonistă pe eleva Andreea Ionescu din clasa a XI-a. Donşoara în cauză este, afirmă doamna Amza, un monument de lene şi indolenţă în viu, care, în rarele momente când servea ora de mate, dormea cu capul pe bancă – asta ca să nu credeţi că statul toaaată noaptea prin discotecă e lucru de şagă! La matematică, nota norocoasă a fătucii era 2, atunci când n-avea tupeul să copieze şi să ia 1. În aceste condiţii, Carmen Amza a lăsat-o corijentă pe toamnă, alături de alţi elevi, la fel de indolenţi, ignorând sfaturile de bine ale acestora: „Haideţi, doamnă, vreţi să vă stricaţi concediul de odihnă cu noi?”. Ei, uite că numai de-a naibii, profa şi-a stricat concediul şi le-a stricat şi lor toamna! Andreea Ionescu a fost declarată repetentă, cu media 2 la matematică. Dacă ar fi avut ghinionul să înveţe la alt liceu din ţară sau de aiurea, biata elevă repeta, Doamne-fereşte, anul. Dar v-am spus că la Văleni se petrec minuni. Actualul director, Nicolae Ghencea, a dispus, şi el, înfiinţarea unei comisii de reexaminare, care a ajuns, probabil, la concluzia că Andreea Ionescu este adevărata reincarnare a lui Marie Curie şi a promovat-o pe dată, chiar şi, după cum afirmă doamna Amza, cu încălcarea legii – profesoara afirmând că nici măcar n-a fost anunţată de director în privinţa reexaminării, aşa cum prevede articolul 74 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ. Contactat de noi, domnul director Ghencea a precizat: „Am avut consultări prealabile cu doamna Amza, dânsa ştia deja de intenţia înfiinţării unei comisii de reexaminare, dar nu era de datoria mea să o anunţ şi când anume se va desfăşura reexaminarea! Oricum, înclin să dau dreptate unei comisii formate din mai mulţi profesori decât unui singur profesor, mai ales că acest profesor avusese şi un conflict cu eleva respectivă”. Indiferent cine pe cine a anunţat sau n-a anunţat, o concluzie se impune, poate, de la sine, la acest început de an şcolar, în privinţa elevilor şi liceenilor de azi, absolvenţi cu brio şi fără emoţii, aşa cum îşi dorea Ceauşescu, ai tuturor formelor de învăţământ preuniversitar: „Copii, nea Nicu de-ar mai trăi, cu voi tare s-ar mândri!”.
