După succesul editorial incredibil al anului trecut, „Pas cu pas”, marele scriitor român, inegalabilul prozator, viitorul succes internațional Klaus Johannis va lansa, în această primăvară tuciurie, un nou volum: „Primul pas”. Așteptăm cu nefericită emoție această capodoperă, pe care în curând o vom citi copiilor noștri înainte de culcare pentru a le consolida cunoștințele căpătate la ora de literatură română.
Prevăd un succes monstruos, care nicicând nu va fi egalat în cultura română. Un best-seller, așa cum a fost și celălalt volum. Văzusem ambasadori străini plângând la standul României de la Târgul de carte de la Paris, i-am văzut neconsolați când (coincidență, chiar și acolo) nu reușiseră nici măcar să atingă una dintre cărțile președintelui nostru. L-am auzit și pe Houllebecq plângând, în surdină, pe același motiv. La fel alții și alții, toată crema literară a Europei se aliniase uimită, la coadă, pentru o carte. Nespus am râs, însă, atunci când nu au mai apucat. Le-am și spus, în română firește: „Lasă, la următorul pas.” Profeția mea a fost una lugubră, iată că următorul pas e primul. Dar spre ce? Unde e victoria? Unde e faima? Unde e toată logica acestor întâmplări?
Sugerăm, în primul rând, logica financiară. Editura care publică aceste cărți declară un tiraj de 130.000 de exemplare la primul volum. O cifră de neatins în România, unde scriitorii mari ai momentului abia joacă în jurul cifrei de 10.000. Pentru că suntem din domeniu, vă destăinuim că nimeni nu iese sărac din povestea asta. Socotiți singuri: 130.000 înmulțit cu 15. Autorului îi revin 10-15%. Restul, stimații editori. Și măreața echipă editorială din spatele poveștii, nu spunem nume că nu are sens (dar ei știu bine cine sunt). E însă un semnal bun aici, mai ales pentru scriitorii români: dacă vă faceți președinți, o să încasați 10% din niște milioane de lei. Până atunci, să vă mulțumiți cu ce aveți și mai citiți-l și voi pe Johannis, să vedeți cum se face o carte bună.
În al doilea rând, e o șmecherie de imagine. Una bine făcută. Pe 1 mai, de exemplu, va fi lansată o treabă numită, abracadabrant, elucubrant, sub semnul Mărețelor Înfăptuiri, Turul Acelorași Mărețe Înfăptuiri Care Sunt Cam La Fel. Domnu` Președinte nu vorbește mult, dar face. Cărți, hărți, tururi pe hărți, tot ce îți trece și nu îți trece prin cap face dânsul. Și împreună cu o editură, pe care cu dreptate o bănuim de îmbogățire pe seama unui desigur nevinovat scriitor, creează cozi la cărți pe care le depozitează apoi în toate, absolut toate centrele de vânzare de carte din țara asta vai de mama ei.
Pentru următoarele volume, aliniate cu devenirea noastră ca națiune sub glorioasa și inegalabila gândire a unui tot mai prim și mai tânăr Conducător Scriitor, sugerăm titlul „Amintiri din Johannisărie”; în sfârșit, vom afla ce a mâncat autorul când era mic de a ajuns cel mai vândut scriitor din istoria literaturii române. Pentru viitorul Tur sugerăm Himalaya, un loc plin de înălțimi, unul care sigur se va screme să producă un cutremur care să înghită rușinea asta inegalabilă pe care o vedem cu toții.
Deja tremurăm, deja nu mai avem răbdare. Puținele noastre minți s-au lichefiat. România are un președinte scriitor. Și asta, din păcate, înseamnă că suntem un pic mai la fel ca întotdeauna, locuitori ai României. Pas cu pas, primul pas, la pas. Nu vom citi acest re(de)but, promitem.
Aud că volumul le e dedicat celor 6 milioane de români care l-au votat pe autor. Fără regret, declin dedicația. Să o ia cine vrea, mie nu îmi trebuie.
