Oficial, Moş Crăciun are domiciliul în Laponia şi, după un an de muncă intensă, în care a tot citit scrisori, a căutat cadouri şi le-a băgat în saci, nici măcar de sărbători n-are linişte, mergând prin toată lumea să le şi distribuie. Am avut noroc să ne întâlnim cu el pe când se pregătea să intre într-un mall din Bucureşti şi n-am ratat prilejul de a-i solicita un interviu.
Bună ziua, dragă Moşule!
Bună pă dracu’! La voi e mai frig decât la Cercul Polar, iar spirtoasele-s aşa de scumpe că nu te poţi atinge de ele! În afară de gheaţă, nu-ţi permiţi să bei mai nimic în România, la ce preţuri sunt! Ăştia jupoaie omul de viu, pe barba mea!
Dar de ce sufli aşa de greu? Lasă-mă să ghicesc: obezitate, diabet, hipertensiune…
N-ai ghicit! Abia am scăpat de un grup de copii bruneţei, care mi-au urlat în cap o juma’ de oră, din Rahova pân-aici, aia cu „Deschide uşa, creştine!”. Degeaba le-am zis că eu nu-s creştin, că-s tradiţie păgână, ce să te-nţelegi cu ei, taică? M-au zăpăcit de cap şi când le-am împărţit napolitane mi-au dat cu ele-n cap: „Băi, moş chitros, păi noi mai suntem de napolitane, că mâine-poimâine împlinim nouă ani?! Un Kent 8 şi nişte whiskean nu puteai să dai şi tu, trăi-ţi-ar renii?”.
Văd că ştii foarte bine limba română. Cum de-ai învăţat-o?
Am avut nişte angajaţi din România. Bine, îţi spun o chestie, da’ să nu mai zici la nimeni: fiindcă şi la noi, în Laponia, e criză, îi plăteam la negru. De la ei am învăţat limba română, păreau băieţi buni. Da’ cum le-am plătit salariul pe noiembrie, cum au şi dispărut! Cică-s patrioţi şi vor să-i prindă Revelionul la ei, în România. Am fost foarte impresionat, până mi-am dat seama că au luat cu ei şi jumate din cadouri. Acum, asta e: n-o să le mai duc dulciuri la copiii din Africa. Oricum, ăia, săracii, n-au nici apă de băut, dacă-i mai umflam io şi de ciocolate chiar că mureau de sete şi-i aveam pe conştiinţă. Aşa că tot răul spre bine. Unde mai pui că dacă nu-nvăţam înjurături în română de la angajaţii români, nu ştiu cum m-aş fi descurcat în traficul din Bucureşti. Chiar adineaori, când să ies de pe Trafic Greu, a venit un nebun cu Merţanu’ pă roşu, de era să mi-l ia pe Rudolf pe capotă! Praf îl făcea, îi scoteam cu Descarcerarea coarnele din radiator, noroc că am ABS-uri bune la sanie! Da’ i-am băgat nesimţitului la carne-n frigider, de-o să mă pomenească şi la Paşte!
Cum vă place în România?
Păi cine a zis că-mi place?
Nu ştiu, vă întreb… Vă place?
Deloc! Dar ce să fac, m-am ţepuit, m-am ţepuit! Mi-au zis spiriduşii să nu vin la voi, că sigur o să-mi pară rău, şi nu i-am crezut. Acum, na, trag ponoasele! Însă la anul nu ştiu dacă mai vin în România!
Dar ce-ai păţit, Moşule?
Să-ţi spun: din Laponia până la voi a fost boierie. Am făcut Germania, Austria, Ungaria, n-am avut nicio problemă. Ei, cum am intrat în România, m-au şi luat ăia din Vamă: „Ho, ho, ho, Moşule, da’ ce-ai matale în sacii ăştia. Cadouri? I-auzi, frate, are cadouri. Şi pentru noi n-ai nimic? E, ce dacă nu mai suntem copii, merităm şi noi ceva! Bă, ăsta nu mişcă deloc din urechi? Bineeee. Păi atunci, stai Moşule, că discutăm altfel: ce faci cu atâtea maşinuţe? Ai acte pe ele? N-ai! Deci, marfă de contrabandă, se confiscă, Dorele, scrie-i, mă, amenda!”. Cu mare greutate am reuşit să-i conving să nu se atingă de jucăriile copiilor. Bine, m-a costat 300 de euro şpagă, da’ ştiţi cum e vorba aia: Bucuria copilului – nepreţuită!
Ei, acum nu trebuie să vă supăraţi pe o ţară întreagă din cauza unor vameşi corupţi!
Păi, stai aşa, că n-am terminat. După ce am scăpat de ei, am luat-o pe şoşea şi am intrat cu sania într-o ditamai groapa, de mi-am îndoit atelajul! Cum mă chinuiam eu să-l repar, pac! Poliţia Rutieră: „Agent principal Flămându, actele dumneavoastră. Şi de ce staţionaţi aici, pe linie continuă? Aplicăm amendă, să ştiţi”. Cu ăsta am scăpat mai uşor, i-am dat 200 de euro şi m-a lăsat în pace. Mai nasol e că am făcut două zile pe drum, am prins şosele înzăpezite, pe care nu le curăţa nimeni, aglomeraţie, balamuc. Când să intru în Bucureşti, pe Centură, mă pomenesc cu două fete: „Moşule, nu vrei să dai şi tu un scurt? O cârjă, ceva?”. M-am uitat la ele lung: „Fetelor, oi fi eu bătrân, da’ n-am cârjă! Şi chiar dacă aş avea, nu v-aş da, păi ce să faceţi voi cu ea?”. Dar le-am dat o sută de euro, că mi-a fost milă de ele, erau aproape dezbrăcate, sărmanele!
Mă rog, să trecem mai departe! Cum îi găsiţi pe copiii români?
Greu, taică, greu! Uite, de două zile sunt în România şi n-am găsit unu’ acasă! Până m-am prins că îi caut eu unde nu trebuie. De-aia merg acum în mall, poate găsesc vreunul! Am mai găsit nişte puşti într-un club, aseară, da’ erau atât de beţi că mi-a fost şi frică să le dau cadourile, cine ştie pe unde le pierdeau şi ei ce bucurie mai aveau de Crăciunul ăsta?
Ce vă cer, în general, puştii români? Maşinuţe, păpuşele?
Şi una, şi alta, doar că nu din alea de pot aduce eu! Că sunt un biet Moş cu pensie modestă, de unde naiba să le aduc eu Audi Q7 şi Lamborghini Murcielago, să se fâţâie cu ele pe autostradă? Şi de unde să le-o aduc pe Gina Pistol crăciuniţă, hm? Am atribuţii limitate, să ne-nţelegem!
Care a fost cea mai inedită cerere de cadou pe care aţi primit-o?
În general, copiii români cer iPhone-uri, iPaduri, chestii din astea, dar au fost şi cazuri când mi s-a cerut ultimul album al lui Salam sau bilete la Ştefan Bănică jr. Oricum, cel mai mult m-a amuzat o fetiţă de 12 ani care voia silicoane, că n-au colegii de clasă pe ce s-o pipăie şi se simte complexată! Cică alealalte din clasa ei au, nu-i corect ca ea să nu aibă! Şi mi-a mai scris o liceeancă de 17 ani din Moldova, să mă întrebe dacă sunt rudă cu unul, Irinel Columbeanu, poate o iau şi pe ea de nevastă, că are fantezii cu moşi! După ce termin de împărţit cadourile prin mall, mă sui în trenul de Buhuşi şi mă duc s-o văd, ce să fac? Să zică pe urmă că Moşul nu i-a adus ce-i ceruse şi să-mi strice imaginea?
