Deși, cum spuneam, sunt mai periculoși decât ursul brun, dar sunt prea ocrotiți de lege ca să poată fi vânați măcar cu flegme, politicienii maro din România au un comportament asemănător cu al urșilor. Cu singura diferență că hibernează vara, toamna și primăvara, trezindu-se din amorțire numai iarna – și nici măcar în toate iernile, ci doar în anii când sunt alegeri. Bunăoară acum, politicienii s-au trezit din huzurul și trândăveala de peste vară și au început să iasă în haită, pe la televizoare, mormăind după voturi.
Dacă te uiți însă pe listele cu candidați propuși de partide pentru alegerile din decembrie, te apucă groaza. La PSD, unicul criteriu de selecție pare să fie ciordeala, chiar dacă nu e trecută în CV. Cu cât omul a ciordit mai gros, este mai bogat din afaceri cu statul și are mai multe dosare penale, cu atât e plasat mai sus pe listă, ca să fie sigur că va mai fenta legea și bunul simț încă un mandat. Și nu mă refer neapărat la Victor Viorel Ponta, ci la orice filială PSD. Ca să dau un exemplu concret, să priceapă lumea superoferta Partidului, uitați-vă la Iași, unde, pe locuri eligibile, se află un senator condamnat de două ori la pușcărie cu suspendare pentru că și-a angajat fiul la biroul parlamentar, un consilier local trimis în judecată pentru abuz în serviciu și acordarea de contracte preferențiale și un fost prefect care a comis un accident rutier fiindcă era beat la volan. Ce ofertă ar putea avea băiețașii ăștia? Probabil că senatorul va promite pitecantropilor cu patru clase care-l vor vota că o să-și angajeze nu doar feciorul, ci și soacra, verișoara și mătușa de gradul cinci, consilierul va jura că o să dea contracte preferențiale și altor firme, iar fostul prefect că data viitoare când se va urca beat muci la volan o să omoare și niște oameni.
Din ce s-a anunțat până acum, nici PNL nu stă prea grozav la capitolul ofertă electorală. Când ajungi tu, ditamai partidul liberal, care i-ai dat țării pe Brătieni, ai dat un Rossetti, un Sturdza, un Kogălniceanu, un Spiru Haret, să te bazezi pe duduițe ca Denise Rifai și Simona Gherghe, care s-au făcut de rahat în meseria lor de bază, anume jurnalismul, înseamnă că ai o mare problemă cu rezerva umană. Tupeul fantastic al acestor duduițe, care iau la rost cutremurele, se întreabă de ce nu-s șterse de praf șinele de tramvai sau își ceartă invitatele în emisiune că au ceară în urechi nu e întrecut decât de ignoranța lor. Cu asemenea oameni vrei matale să convingi electoratul liberal să vă voteze, madam Gorghiu? Înțeleg, pe politicianul fără profesie Mihai Voicu l-ai proțăpit pe liste în diaspora fiindcă ți-a fost, cândva, amorez, și probabil că l-ai fi proțăpit și pe Bogdan Olteanu dacă nu-l găjbea DNA între timp, dar cu pupezele astea două de ce ne chinuiești? Chiar nu mai aveți oameni competenți, chiar a rămas România fără liberali adevărați, de sunteți nevoiți să apelați la surogate, la nechezoale din astea fără gust?
Despre PMP nici nu mai e cazul să vorbim. Când era președinte, Traian Băsescu promitea că, după ce iese din funcție, nu mai vrea să audă de politică, deoarece ”dacă ai fost președinte, ceva mai sus de atât nu poți fi, așa că mai bine plec pe mare”. Ei, uite că n-a plecat pe mare, ci cel mult s-ar putea să plece la răcoare, deci așa, preventiv, a decis să candideze pentru un loc de senator, că tare îi e dragă imunitatea. În rest, singurul candidat PMP confirmat până acum e Robert Turcescu. După ce le-a promis bucureștenilor că va lupta pentru ei, în Consiliul General al Bucureștiului, uite că a dat sindromul Băsescu și-n el: îi lasă de izbeliște pe fraierii care l-au votat și pleacă în Parlament, că e mai cald.
Până acum, singurul partid – or mai fi și altele, dar nu și-au prezentat candidații – cu candidați onești, care n-au avut nicio treabă cu politica, este USR. Când vezi lista partidului pentru Diaspora nu poți să nu te gândești: cum ar fi să aibă România și astfel de politicieni? Sunt oameni din Diaspora, oameni care au pornit de jos, în străinătate, au cunoscut umilințe și suferințe, dar au devenit până la urmă cineva, prin munca și priceperea lor. Nu știu cum arată lista USR pentru București, dar, dacă vor fi pe ea oameni de calitatea și prestigiul celor din Diaspora, îi voi vota cu două mâini. Și poate, văzând cu cine defilează partidele, nemulțumiții, deranjații, plictisiții, dezamăgiții vor veni totuși la vot și vor face și ei alegerea corectă. Pentru că, așa cum am văzut în ultimul an, schimbarea se poate face. Dar schimbarea nu vine dacă te piși pe el de vot. Așa că, fraților, mergeți în decembrie să votați oameni noi, ca să nu se pișe oamenii vechi pe voi. V-ați lăsat destul conduși de cadavre politice alese de morți. Dovediți că există viață chiar și la noi, în România.
