Săptămâna trecută am aflat cu o nețărmurită stupoare că fotbalul nostru, pe lângă faptul că e slut, mai e și fals. Carevasăzică, pocitania naibii mă înșală de atâția ani.
La început a fost Jean Pădureanu… Pe dreacu! Bibila fotbalului trebuie rescrisă, întrucât blaturile au apărut înaintea cofetarului bistrițean. Conform lui Mititelu, Craiova Maxima – da, frumoșii ăia nebuni pe care unii dintre noi i-am sanctificat – avea mai mereu glicemia ridicată de la consumul excesiv de zaharuri. Du-te, bă, de te-mpușcă, ar fi replica decentă la discursul lui The Little One, însă ce ne facem cu Balaci, care spune că Univ. Craiova era singura echipă care își permitea să vândă și să câștige în același timp campionate. Îl iertăm sau îi cerem banii înapoi pe bilete? Îl mângâiem pe cap sau îi zicem să ne plătească implantul de păr în locurile în care ni l-am smuls de nervi la înfrângerile alb-albaștrilor.
Tot pe vremea inocenței, Steaua avea propriul laborator de prăjituri, lucru recunoscut de un alt erou al copilăriei, Duckadam, care mărturisește însă că nu-i prea plăcea să bage mâna în borcanul cu miere, așa că antrenorii îl mai înlocuiau cu Stângaciu, al cărui nume era predestinat la stângăcii programate.
Același Mititelu spune că Pinalty l-a ademenit cu un portbagaj cu bani ca să-l salveze de la retrogradare, în vreme ce Niculae de la Astra și-a adus aminte cum Porumboiu a venit cu 600.000 de euro ca să-l ajute să ia campionatul.
În tot acest timp, îmi place că fotbalul nostru încă mai naște pasiuni, împărțind fanii în câini, lupi galbeni și lei, când mult mai corect ar fi să ne împartă în tăntălăi și gogomani.
