“Patru-doi, patru-doi / Cine e mai bun ca noi?”. Las' că vedem în finală, duminică, ar spune germanii. În privinţa meciului dintre Olanda şi Argentina, prefer să trecem direct la loviturile de departajare, că-n rest nu prea e nimic de povestit. Partida acolo s-a jucat, la penalty-uri. De fapt, nu s-a jucat, s-a disputat, cum îi place comentatorului să spună. Iar “portocala mecanică” n-a avut noroc la loviturile de departajare. N-a avut, fiindcă norocul ţi-l faci şi singur, iar olandezii n-au fost în stare să facă nimic aseară, deşi toţi îi lăudau, înainte de meci, că sunt “fresh”.
Mă rog, nu erau chiar fresh, dar i-a făcut Argentina. Fresh de portocale. Stoarse la 11 metri, adică bucată cu bucată. Şi chiar am văzut patru bucăţi memorabile la final. Una savuroasă de la Messi, în colțul din dreapta portarului. Alta puternică, tare, dar coaptă, de la Garay. Și încă două, pline de dorința de a umple paharul victoriei.
Revenind, jocul ambelor echipe nu a fost deosebit. Ba a fost chiar șters, si e de remarcat că Olanda nu a tras pe poată nici un șut, în primele 90 de minute. E ca și când ai vrea să câștigi la loto, dar nu-ţi cumperi bilet. Și dacă olandezii n-au avut bilet, i-au luat de mână argentinienii și i-au dus la loterie. Iar penalty-urile au fost numerele câștigătoare pentru Messi & Co. În rest, eu abia aștept finala. Și nu pentru meciul în sine neapărat. Doar sunt curios: cu cine vor ține brazilienii din tribune? Cu cei care le-au scos fotbalul din cap în semifinală sau cu rivalii de moarte, norocoşii de la loteria de aseară? Sper să fie băieţi salon şi să ţină cu fair-play-ul!
