În urmă cu câteva zile, membrii Consiliului General al Primăriei Municipiului Bucureşti săvârşeau un act reprobabil: aruncau la gunoi jucăria favorită a primarului Oprescu, proiectul autostrăzii suspendate. Nu că nu le-ar fi plăcut ideea ca, trecând cu SUV-urile lor de zeci de mii de coco pe deasupra oraşului, să le scuipe bizonilor alegători în cap coji de seminţe de firmă, ci pentru că fantasma opresciană costa extrem de scump şi nu le-ar fi adus niciun beneficiu. Văzând că n-o scoate la capăt cu ei, „Doctorul” şi-a înghiţit lacrimile obidei şi a schimbat placa. Nu pe-aia din gură, că aia-i bine ancorată acolo, cu fixodent, ci pe-aia pe care o pune miticilor, să-l voteze, o dată la patru ani. Ce-ar fi, a zis el, să oferim Bisericii, maica noastră dragă, nişte bănuţi din agoniseala bucureştenilor?
De altfel, Oprescu promisese, încă de anul trecut, tovarăşului său de convingeri securiste, Daniel, o donaţie mai grasă ca viţelul ăla din Evanghelie. Temându-se ca nu cumva să-i pedepsească Doamne-Doamne şi să le trimită pe cap nişte crai de inimă neagră de la DNA, la drum de seară, consilierii au aprobat mintenaş propunerea şi i-au cam mânuit pe bucureşteni. Pentru că, aici, beneficiul există: e de colo să ajungi în Rai contra unui teanc de parai care nici măcar nu-s ai tăi? Pariez că, la auzul veştii că taman a primit 2,5 milioane de euro pentru a-şi vedea măgăoaia sfinţită ridicată în buricul târgului, Preafericitul Daniel a devenit, preţ de câteva clipe, megafericit şi a avut un orgasm auditiv pentru care însă a băgat imediat, regulamentar, cincizeci de mătănii şi patruzeci de abdomene, să-i fie iertat!
Aşa că, dragi bucureşteni, bucuraţi-vă! Fie că sunteţi creştini ortodocşi, catolici, penticostali, reformaţi, baptişti de ziua a opta, martorii lui Iehova pe stil nou, atei, agnostici, şintoişti, budişti, musulmani, animişti, bahaişti, hinduşi, induşi în eroare sau doar duşi cu pluta, veţi ajunge cu toţii în Paradis. Până atunci, puteţi face orice, puteţi uda nu doar canapeaua, ci şi trotuarul, rigola, copacul sau ce vă mai vine la nevoie, puteţi să flegmaţi pe stradă, să vă-njuraţi de gâţi, morţi şi mame la volan, puteţi să faceţi grătare în faţa blocului şi să difuzaţi manele pentru tot cartierul, puteţi să nu vă plătiţi întreţinerea, rata la bancă, impozitul, puteţi să vă bateţi nevasta fără pricină, că ştie ea de ce, puteţi să beliţi ochii cât vreţi la vecina aia bunesă, dar măritată, de la etajul 3, puteţi să vă uitaţi toată ziua la pornăciuni, pe internet, că nu veţi fi pedepsiţi. Orice păcat aţi săvârşi, cu gândul, cuvântul sau cu mouse-ul, n-o să vi se atingă Scaraoţchi de un singur fir de păr – nici măcar de ăla pubian şi de la subraţ, în caz că pe cap nu mai posedaţi de mult fire de păr.
Va fi suficient, atunci când daţi colţul şi ajungeţi la porţile Raiului, să îi spuneţi păzitorului lor: „Sfinte Petre, eu sunt din Bucureşti. Îl ştii, oraşul ăla unde s-a construit o catedrală de 200 de milioane de euroi, din care 2,5 milioane au fost donaţiile noastre, ale credincioşilor!”. În mod sigur, porţile Raiului vi se vor deschide instant, ca uşile de la Carrefour, şi veţi fi primiţi înăuntru fără probleme. Acum, nu vă-nghesuiţi totuşi, dragi bucureşteni, să crăpaţi, pe considerentul că v-aţi săturat de iadul din România şi vreţi musai să vă bucuraţi şi voi de plăcerile paradiziace: staţi liniştiţi la locurili voastre, că-n Rai sunt promoţii tot timpul! Garantat Oprescu!
