După atâta recenzat șaorme, ciorbe și fripturi, a sosit momentul să-mi mișc picioarele pentru a demonstra că am în mine spiritul lui Tălmăcean și pot face moonwalk pe orice remix al lui Michael Jackson. Unde mai pui că îmi mijea începutul de ceafă și gușă, colegii începând să mă confunde cu Radu Groza, fiind siguri că mă plimb prin redacție în căutarea unor noi talente muzicale cu fizic andante grazioso.
E greu s-alegi un club prin Centrul Vechi. Ai impresia că peste tot e aceeași muzică, dar, de fapt, haosul și aglomerația sunt comune. N-am vrut să mă afund prea mult în dezmăț și să mă pierd în expediția numită „caută”, așa că m-am oprit la intersecția Șelari cu Smârdan, în The Vintage Pub.
Decorul îți fură ochii. Ba nu, spațiul mare. Nu, categoric îți fuge privirea după canapeaua moale din dreptul barului. Din păcate, restul locurilor nu sunt atât de confortabile, așa că, dacă ai noroc să te așezi pe canapeaua roșie, stai acolo până ești dat afară de chelneri. Decorul e exact cum spune și numele: vintage. Draperii, oglinzi mari, mobilier greu, ce să mai, dacă aveau și milieuri, și bibelouri, mă simțeam ca la bunica acasă, imediat după plecarea ei la băile Herculane, pus pe o petrecere-monstru.
Prețurile sunt de club în Centrul Vechi. Dacă undeva e mai scump, o să mă interesez să aflu ce oferă ei în plus. Berea se învârte în jur de 8-10 lei la halbă, 10-13 la sticlă, iar vinurile și celelalte băuturi trec de 20 de lei. Cu toate astea, localul este cunoscut pentru cocktailuri, așa că am testat câteva (de la 15 lei în sus, cu sau fără alcool). Sunt bune, cu sau fără umbreluță. Fetele par cele mai captivate de culorile din pahare, gheața zdrobită și fructele puse deasupra, majoritatea masculilor fiind de nedespărțit de bere sau tărie.
Atmosfera-i bună și servirea promptă. Muzica duduie în difuzoare, așa că vei risca să răgușești dacă vrei să-i povestești cuiva filmul Nașul III. În concluzie, dacă ești pasionat de bumpți-bumpți-tuci-tuci și te bate la cap s-o/să-l duci în club, aici e de bine.
