HomeActualitatePutoarea din transportul în comun: cele cinci stagii ale...

Putoarea din transportul în comun: cele cinci stagii ale durerii

Orice om trece prin momente grele în viață. Pentru multă lume e vorba fie de o boală grea, pierderea cuiva drag sau cine știe ce alte nenorociri. Românii mai au un necaz de adăugat la această listă: sinistrul miros de transpirație care se simte vara în toate mijloacele de transport în comun care circulă prin țara noastră. Cei care merg mai des cu mașina poate nu înțeleg cum pot asemui cancerul cu putoarea generată de concetățenii noștri care se opun săpunului, dar ei nu au mai simțit niciodată cum îți poate muta nasul mireasma rezultată din combinația babă obeză imună la deodorant și boschetarul nespălat de câțiva ani. Ei bine, emoțiile pe care le simți când dai de un astfel de miros se pot rezuma, fără nicio problemă, în cele cinci stagii ale durerii, după cum urmează:

Negare: Te urci într-un tramvai sau autobuz. Observi moșul cu o pată galbenă pe pantaloni și aurolacul care tronează pe locurile rezervate invalizilor. Și te lovește. De cele mai multe ori, n-o să-ți accepți soarta din prima: „Nu are cum să pută și-n mașina asta. Nu se poate. Uite, sunt deschise geamuri, tipul din fața mea pare spălat. Nu cred că pot fi atât de ghinionist încât să simt în gât mâncarea în chiar fiecare mijloc de transport în comun în care mă urc. Nu-i posibil!”. Și totuși, uite că e posibil! Și de-asta te apucă dracii…

Mânie: Începi să-njuri în gând: „De ce mama și, în general, toată familia dracului nu se spală ăștia deloc? Înțeleg, n-ai bani de deodorant, dar ție nu-ți pute așa încât măcar să-ți faci un rahat de duș!? Nu ți se pare chiar nimic ciudat când propriii copii fug de tine plângând și țipând „uite, mami, monstrul puturos!”!? Crezi că glumesc!? Uite, boschetarul n-are unde să se spele, dar baba aia preferă să se pișe pe ea, decât să plătească la apă! Țărani necivilizați!” Și tot așa. La un moment dat însă obosești…

Negociere: Devine clar că nu ai cum să scapi de miros. Poate totuși există o soluție: „Hmm, dacă stau cu nasul în tricou, o să-mi simt propriul deodorant. Ia să vedem… Rahat, nu merge! OK, poate dacă-mi îndrept fața spre geam și încerc să nu mă gândesc la asta, n-o să mai simt voma uscată de pe bețivul din fața mea. Nu merge nici așa! Să mă mut atunci! Dar unde dracului!? În față e drojdierul, la mijloc tocmai a urcat un boschetar, iar în spate e o babă homeless. E clar, n-am cale de ieșire…”

Depresie: „Așa-i țara asta de rahat. De-aia e Oprescu primar, Ponta prim-ministru și Băsescu președinte. Pentru că gibonii ăștia nu sunt capabil să folosească un săpun și un deodorant. O să-mi putrezească oasele în duhoare de transpirație și căcat nespălat dinainte de ’89. Viața asta nu are niciun sens!” Ăsta e momentul în care nu mai răspunzi când ești întrebat dacă cobori la prima și începi să iei în serios posibilitatea de nu te mai spăla nici tu niciodată. Din fericire, până la urmă vine și…

Acceptarea: Ăsta-i momentul în care îți dai seama că mai ai vreo două stații și cobori. Deci, aer curat sau, mă rog, poluare, dar măcar nu pute a subsuoară în care și-a făcut cuib o colonie de păianjeni. Care a murit până la urmă, tot din cauza mirosului, deși păianjenii nu au acest simț. Dar ăla e un miros pe care ar putea să-l simtă și o bacterie. Cu toate astea, nu mai contează. Ai ajuns la capătul călătoriei și, în câteva minute, o să fii într-un loc liniștit și, cel mai important, frumos mirositor. Până data viitoare când trebuie să merge cu transportul în comun DIN NOU! <imaginați-vă muzică de film horror!>

Exclusiv online

BREICHING NIUZ

spot_img

Caricatura zilei

spot_img
spot_img

Articole asemănătoare