Era trecut bine de miezul nopții când telefonul a început să sune, strident și insistent ca o emisiune a Danei Grecu. „Lasă-l naibii să sune, că-i greșeală, cine să ne caute la ora asta?“, și-au zis tanti Viorica și omul ei, punându-și plapuma-n cap. Dar telefonul a continuat cu țârâitul ăla enervant, iar la al treilea apel au răspuns. „Fugiți că vine puhoiul!“, atât au auzit în receptor și, până să se dezmeticească bine din somn și să priceapă ce-a vrut să spună ruda care i-a sunat, erau în apă până la brâu, o apă neagră și rece ca gheața. „Am ieșit așa cum eram, în pijama, și am dat drumul câinelui din laț să nu se înece, dar la păsări n-am mai ajuns, s-au prăpădit toate“, spune Viorica Stroia (56 de ani), din comuna gălățeană Pechea. În noaptea aceea, de 11 spre 12 septembrie, puhoiul i-a lovit în trei rânduri, apoi s-a retras. În urma lui a rămas un mâl gros și cleios, cadavre de animale, culturi distruse și case șubrede. O săptămână mai târziu, când am stat de vorbă în locuința ei de chirpici încă înnămolită, Viorica Stroia își făcea bilanțul dezastrului, în timp ce buldozerele îi scoteau noroiul și mobila dezmembrată din curte. „Pereții casei sunt crăpați toți și stau să cadă, nu mai putem locui aici. Tot ce am avut în curte, roșii, ardei, găini, porumb a luat apa. Am avut 1.800 de kilograme de grâu, dar s-a stricat tot, așa că am fost nevoită să-l arunc. Nici la closet nu mă mai pot duce, e inundat până sus“.
Se fură-n draci de la sinistrați
Deși sună cinic, cazul Vioricăi Stroia e unul fericit, pentru că are trei copii mari în sat unde poate sta până la primăvară. Pentru că da, vine iarna, anotimpul ăla care ia mereu prin surprindere autoritățile, iar oamenii din Pechea loviți de potop nu mai au case în care să stea. Și nu mai au nici hrana din ogradă pe care se bazau și nici apă de băut, pentru că fântânile sunt pline de mâl. În plus, se fură-n draci. Deși statul le-a oferit sinistraților locuințe modulare în care pot sta provizoriu, nimeni nu vrea să-și părăsească gospodăria. „Nu pleacă niciunul, pentru că la noi se fură ceva de speriat. În loc să se ajute unul pe altul, ei se pândesc și, când văd că e unul plecat, îi intră-n casă și-i ia tot“, mai spune Viorica Stroia. Tot ea zice că a fost ceva necurat la mijloc în povestea cu inundațiile. „Lumea din sat vorbește că autoritățile, nu știm care, au rupt intenționat un dig în susul râului. Și cred că așa este. Eu stau de 38 de ani aici și n-am văzut în viața mea așa ceva“. Adică, ce vrea să spună tanti Viorica e că autoritățile, nici noi nu știm care, că nu recunoaște niciuna, forțate de cei 150 de litri de ploaie care au căzut pe metrul pătrat, au luat decizia de a rupe controlat un dig din amonte, sacrificând astfel niște localități mai mici pentru a salva altele mai mari și mai importante.
Vaca salvată și vaca salvatoare
A fost nasol în Pechea, dar mai rău a fost în Costache Negri, unde apa a ajus până la jumătatea caselor și a măturat totul în cale. Poduri de beton, diguri, garduri din ciment, toate au fost spulberate de parcă erau de carton. Până de curând, Ionel Damandi (45 de ani) se mândrea cu o gospodărie mare, cu o vacă bună de lapte și doi viței, dar mai ales cu pârâul Gologanu, care curgea, idilic, chiar prin fundul curții sale. Dar Gologanu s-a înfoiat și i-a luat tot. Doar nevasta, copiii și vaca i-au mai rămas. Casa e în paragină, nu se mai poate locui în ea, vițeii și păsările s-au înecat. Vaca s-a salvat singură și a salvat-o și pe nevasta lui Ionel. „Îmi venea apa până la piept, dar țineam neapărat să scap vaca de la moarte, că ea e bunul nostru cel mai de preț“, povestește femeia. „Dar puhoiul era atât de puternic, curgea atât de tare, încât mi-am dat seama că, până la vacă, mă înec eu. Atunci mi-am amintit că am văzut la televizor un documentar, în care se spunea că vacile știu să înoate. Eu nu știu să înot, așa că am ajuns la vacă, m-am suit în spinarea ei, și m-a scos ea, înot“.
Ionel Damandi și-a părăsit casa dărăpănată și s-a mutat cu familia în locuința modulară, un eufemism pentru o cutie mare de metal, unde n-are decât curent electric. Supraviețuirea lor depinde de ajutoarele pe care le primesc. „Orice e bun, mâncare, haine, încălțăminte, primim orice pentru că nu mai avem nimic. Dar să le spuneți voi ăstora care vin cu ajutoarele să nu mai aducă parizer și alte chestii care se strică. N-am frigider în cutia asta“, mai zice Ionel Damandi. O stradă mai încolo e un alt Ionel, Ionel Beneață (58 de ani). Când l-am vizitat noi tocmai își scotea mobila din casă ca s-o ia camioanele și s-o arunce la groapa de gunoi. „S-a umflat și s-a stricat. Plus că n-am loc s-o bag în container (adică în locuința modulară – n.n.). Și mai vine și iarna, o să ningă pe ea“. În noaptea potopului, nea Ionel era cât p-aci să-și piardă nevasta, pe Maria. O luase puhoiul, o băgase la fund și se tot ducea cu ea. Noroc cu un pompier care a scos-o la suprafață și i-a redat-o lui nea Ionel. Nu știm cât de mult s-a bucurat. Amândoi Ionelii spun același lucru: prăpădul n-a fost numai de la ploaie. „Curgea mult prea repede să fie de la ploaie. Sigur au rupt digul“.
Senatorul vine cu excavatorul
Înapoi la Pechea. Gelu Bucur (35), pensionat cu handicap, ne arată cum stă să cadă casa pe el. Gelu a fost fierar, dar într-o zi, acum doi ani, a stat desculț în zăpadă, degetele de la picioare i-au degerat, iar medicii i le-au amputat. Zice că nu mai poate munci. Are o pensie de 234 de lei și trăiește cu ea și cu ce le gătește, lui și lui frati-su, bunica lor de 88 de ani. Doarme în casa aia care se poate prăbuși pe el în orice clipă pentru că n-are unde să se ducă. „Cum mi-o fi norocul, poate cade când sunt eu plecat“, se resemnează Gelu. Înainte de-a pleca, mai spune ceva despre primar, că nu-i dă pensie mai mare. Cât despre primar, el este Mihăiță Măncilă, de orientare mov, adică PPDD. Un om foarte ocupat zilele astea, cu distribuirea ajutoarelor și curățarea comunei. „Am primit asigurări de la Guvern că se vor repara casele afectate. Au venit deja echipe de evaluatori care au analizat pagubele. Nu se vor despăgubi, însă, anexele prăbușite, culturile distruse și animalele moarte“, susține Mihăiță Măncilă. Primarul are o belea mare pe cap. „Sunt mulți oameni care și-au ridicat case fără autorizație de construcție în albia inundabilă a pârâului, iar acum vor și ei să le fie reparate locuințele. Dar nu pot, nu mă lasă legea. Chiar nu știu ce mă fac cu ei“. Chiar și acum, la aproape două săptămâni de la dezastru, în Pechea sunt pompieri, militari și ofițeri ISU care dau o mână de ajutor. Tot o mână de ajutor, dar pe bani, dau angajații firmei Atlas, patronată de senatorul Marius Necula și tocmită de primărie. 125 de lei pe oră fără TVA cere Atlas pentru fiecare buldozer sau excavator care ridică mizeria din comună.
Despre vinovați și idioți
Se pare că sunt mai mulți vinovați pentru dezastrul din Galați. Unul ar fi Administrația Națională de Meteorologie (ANM) care s-a codit să emită cod roșu, deși știa că va fi potop. Altul ar fi Prefectura Galați, care n-a transmis primăriilor din județ atenționările primite de la ANM, pentru că ele au sosit în jurul orei 17.00 și se terminase programul. Nici primăriile n-au reacționat pentru că, la fel, era trecut de 17.00 și se terminase programul. Unii zic că și localnicii sunt vinovați, pentru că au construit aiurea și nu și-au asigurat casele. Cei care au construit ilegal, în albia râului, pot fi acuzați, deși alt loc de casă n-au avut și nici bani să-și cumpere altul, mai ferit. Dar cei care-i acuză pe oamenii de-acolo că nu și-au asigurat casele, deci merită ce li s-a întâmplat, sunt idioți. Asigurătorii refuză să asigure casele de chiripici sau paiantă aflate în zone cu risc de inundații. Toți asiguratorii, fără excepție.
Răzvan Prițulescu, Dan Mazilu
Foto: Andrei Dumitru
