Din Evenimentul zilei aflăm că o candidatură pentru funcția de președinte al României nu este un subiect închis pentru Călin Popescu-Tăriceanu. De acord! Adevărul e că e un subiect închis doar pentru electorat. Așa e evident că nici pentru Vadim Tudor nu e un subiect închis.
Realitatea.net publică un sondaj de opinie din care reiese că USL este cartea câștigătoare la alegerile din decembrie, iar Crin Antonescu poate să doarmă liniștit în continuare pentru că va ajunge președinte orice-ar fi. E amuzant cum în România sondajele de opinie dezinformează în loc să informeze. Mă întreb, sincer, cum de nu au apărut încă niște cercetări care să ni-l dea câștigător în 2014 pe Chuck Norris. Ca să nu mai vorbesc că USL ba are 45%, ba are 50%, ba are 60% și așa mai departe. Eu zic ca data viitoare să-l treacă naiba cu sută la sută ca să se simtă și Dan Voiculescu popular.
Tot Realitatea.net ne informează că palestinienii le-au dat o lovitură dură israelienilor în conflictul din Gaza: i-au spart contul de Twitter al lui Beniamin Netanyahu. Cred că toate gherilele Hamas acum îl laudă pe marele hacker-erou. Îmi imaginez următoarele victorii pentru palestinieni: să scrie „spalămă” în ebraică pe mașinile politicienilor din Ierusalim, să trimită o scrisoare nervoasă la ONU și să trimită un palestinian gay cu voce de aur să rupă norma la „Israel are talent”.
Adevărul ne dezvăluie că telenovelele turcești sunt pe locul întâi când vine vorba de audiență, depășind nu numai telenovelele spaniole, ci și emisiuni ca X-Factor și Vocea României. Cică ar fi vorba de ceva legat de valorile tradiționale de la ei și de la noi care sunt oarecum aceleași și, drept urmare, gospodinele rezonează. Le înțeleg într-un fel… Păi, decât să fac pe sclava Isaura pentru un bărbat care nici nu câștigă bine și care nu a mai avut o erecție decentă din noaptea nunții (când dormea), mai bine mă visez făcând exact același lucru lângă un cuceritor gen Suleyman Magnificul. Mă întreb ce impact ar avea pe piața românească o telenovelă făcută eventual în Afganistan, în care nici măcar nu-i vezi fața actriței principale, iar toate momentele de tandrețe includ o palmă.
